Atunci când e vorba despre cum ne raportăm la elite, limba pare să fie aceeași pretutindeni, în special dacă raportarea la ele se face simbolic sau metaforic. Cel puțin în limba engleză, lucrurile stau exact ca în limba română. Modul cel mai plastic în care de obicei sunt denumite, colectiv, elitele este singularul articulat hotărât al substantivului „floare”. Este „floarea” pe care Eminescu, în românește, l-a făcut celebru, transformându-l în expresie ce pare a fi coborât direct din folclor, în nu mai puțin celebrul vers din „Scrisoarea III” învățat de toată lumea la școală.

Interesant e că în limba engleză referirea la elite, colectiv, se poate face identic, apelându-se la „flower”, în varianta sa articulată hotărât, „the flower„. De exemplu: „The flower of pre-war French painters loved Paris for its grand monuments.” (Şi în franceză tot la varianta articulată hotărât a lui „fleur”, „la fleur”, se face apel atunci când se vorbește despre elite).