Când vezi într-un text în limba engleză cuvântul „antic„, te poţi gândi că are acelaşi înţeles ca în limba română. Este o capcană în care se poate pica uşor. Adjectivul englezesc pentru referire la antichitate sau vechime este „antique” sau „ancient„, nu „antic„. Cel din urmă înseamnă „caraghios”, „grotesc”. Ca substantiv, „antic” înseamnă „bufon” (acum arhaic) şi, de obicei la plural, „antics” înseamnă „comicării”, „bufonerii”, „maimuţăreli”. Este folosit şi ca verb, dar mai rar, „to antic” însemnând „a face pe bufonul”.

Originea acestei dezvoltări lingvistice se pare că se găseste în vremea Renaşterii, când italienii au început să studieze picturile murale din antichitate, denumite „antichi”. Vorbitorii de limba engleză au considerat aceste imagini ca fiind caricaturale, astfel derivând cuvântul „antic”, cu sens schimbat.