Ceea ce face un critic (de obicei cineva de specialitate) se numeşte în limba engleză „critique„, aşadar „critlcă” în sensul de analiză şi apreciere a unor opere artistice, literare, a activităţii unor persoane sau a unor colective. De reţinut sonoritatea elevată a termenului.

Cuvântul „critique” funcţionează şi ca verb, derivat din substantiv, însemnând „a face critica” a ceva (după cum e uşor de dedus).

Partea mai dificilă apare când întâlnim „criticise” (varianta britanică) sau „criticize” (varianta nord-americană). Deşi sună asemănător cu „critique„, acestea nu-i sunt sinonime, însemnând „a critica” defectele unei persoane sau ale unui lucru. Cum în limba română sensurile se suprapun într-o mare măsură, confuzia este şi mai uşor de făcut la traducere.