| Împărat slăvit e codrul, Neamuri mii îi cresc sub poale, Toate înflorind din mila Codrului, Măriei-Sale. |
Mighty emperor is the forest, High dominion does he wield, And a thousand races prosper ‘Neath the shelter of his shield. |
| ‘Tis Evanoe’s, A house not made with hands, But out somewhere beyond the worldly ways Her gold is spread, above, around, inwoven; Strange ways and walls are fashioned out of it. |
Stă-ntr-însa Evanoe, O casă durată nu de mână-omenească, Ci dincolo de cărări lumeşti, undeva departe Deasupra, împrejur, înăuntru e răspândit aurul; Pereţi şi ciudate coridoare – din aur sunt şi ele. |
| And I have seen my Lady in the sun, Her hair was spread about, a sheaf of wings, And red the sunlight was, behind it all. |
Şi-am văzut-o pe Doamna mea în lumina soarelui, Păru-i era răsfirat în jur, un snop de aripi, Iar soarele roşu, îndărătul a toate. |
| And I have seen her there within her house, With six great sapphires hung along the wall, Low, panel-shaped, a-level with her knees, All her robe was woven of pale gold. |
Şi-am văzut-o acolo în casa ei, Cu şase mari safire de-a-lungul peretelui, Cu rochia toată din aur palid, Joasă, c-o garnitură pân-la genunchi. |
| There are there many rooms and all of gold, Of woven walls deep patterned, of email, Of beaten work; and through the claret stone, Set to some weaving, comes the aureate light. |
Sunt multe-ncăperi şi toate de aur Cu pereţi lucraţi adânc în email, În metal forjat; şi prin roşiatica piatră Anume cizelată, năvăleşte lumina aurie. |
| Here am I come perforce my love of her, Behold mine adoration Maketh me clear, and there are powers in this Which, played on by the virtues of her soul, Break down the four-square walls of standing time. |
Aici vin din prea mare dragoste de dânsa, Iată adorarea cu care ador Mă-nseninează şi sunt în ea puteri Care, de sufletu-i aprinse, Dărâmă cei patru pereţi statornici ai timpului. |
| Ezra Pound | traducere de Ion Caraion |
| Fair lady Isabel sits in her bower sewing, Aye as the gowans grow gay There she heard an elf-knight blawing his horn. The first morning in May |
Frumoasa Isabel șade-n iatac şi coase Şi-n timp ce altițele prind grai, Aude-un cavaler suflând din corn În prima dimineaţă-a lunii mai. |
| I was angry with my friend: I told my wrath, my wrath did end. I was angry with my foe: I told it not, my wrath did grow. |
Pe-un prieten eu m-am mâniat: Mi-am spus durerea, m-a lăsat. M-am mâniat pe un duşman: N-am spus-o, a crescut avan. |
| And I watered it in fears Night and morning with my tears, And I sunned it with smiles And with soft deceitful wiles. |
Şi am udat-o tot cu groază, Cu lacrimi am ţinut-o trează; Şi-am însorit-o cu zâmbiri, Şi cu viclene uneltiri. |
| And it grew both day and night, Till it bore an apple bright, And my foe beheld it shine, And he knew that it was mine, – |
Şi-atât de mult crescu cumplita, Încât un mândru măr rodit-a; Şi-al meu duşman, zărindu-mi-l Pe creangă sus, veni tiptil, |
| And into my garden stole When the night had veiled the pole; In the morning, glad, I see My foe outstretched beneath the tree. |
Furiş, în miezul nopţii-adânce, La mărul meu, ca să mi-l mânce; Şi-n zori, ferice sunt cât zece Să-l văd sub pom, întins şi rece. |
| William Blake | traducere de Paul Abucean |
| I fear a Man of frugal Speech — I fear a Silent Man — Haranguer — I can overtake — Or Babbler — entertain — |
Mi-e teamă de Cel ce vorbeşte puţin – Mi-e teamă de Omul Tăcut – Pe Vorbăreţ – pot chiar să-l întrec – Mă întreţin oricând c-un Limbut – |
| But He who weigheth — While the Rest — Expend their furthest pound — Of this Man — I am wary — I fear that He is Grand — |
De cel ce drămuieşte Vorba Când Alţii – vorbe risipesc – Mi-e teamă – şi-s prevăzătoare Este un Om Ales |
| Emily Dickinson | traducere de Ileana Mihai-Ştefănescu |
| Din valurile vremii, iubita mea, răsai Cu braţele de marmur, cu părul lung, bălai – Şi faţa străvezie ca faţa albei ceri – Slăbită e de umbra duioaselor dureri! Cu zâmbetul tău dulce tu mângâi ochii mei, Femeie între stele şi stea între femei Şi întorcându-ţi faţa spre umărul tău stâng, În ochii fericirii mă uit pierdut şi plâng. |
Arise again, beloved, out of the waves of time With your long golden tresses and marble arms sublime; Your face that now transparent and pale as wax is pale Is shaded by the shadow of sorrow’s clinging veil! Your timid smile caressing does rest within my eyes, O star amidst fair women, o queen of starry skies; Your head upon your shoulder its wealth of beauty lays And in your eyes of wonder I’m lost and weeping gaze. |
| Cum oare din noianul de neguri să te rump, Să te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump, Şi faţa mea în lacrimi pe faţa ta s-o plec, Cu sărutări aprinse suflarea să ţi-o-nec Şi mâna friguroasă s-o încălzesc la sân, Aproape, mai aproape pe inima-mi s-o ţin. |
Out of the void’s dark vapours may you once more uprear, That to my heart I clasp you, beloved angel dear, That I in nameless weeping above your face may bend And on your lips forever my burning kisses spend. While your cold hand unheeding I clasp against my breast, Closer, yet still closer, against my bosom pressed. |
| Dar vai, un chip aievea nu eşti, astfel de treci Şi umbra ta se pierde în negurile reci, De mă găsesc iar singur cu braţele în jos În trista amintire a visului frumos… Zadarnic după umbra ta dulce le întind Din valurile vremii nu pot să te cuprind. |
Alas, not thus the darkness gives back its own again; Now through its icy vapours I see your shadow wane. With hanging arms and helpless once more I am alone Before a dream unending of hours that have gone; In vain with arms outstretching my soul your shadow craves, Dear one, I cannot reach you amidst time’s rolling waves. |
| Mihai Eminescu | traducere de Corneliu M. Popescu |
© 2026 blog.ro-en.ro