28 feb.
Materiale istorice
O abţinere cam dificilă 
Arhiva categoriei 'Traduceri'
27 feb.
„Sonetul nestematelor” de Alexandru Macedonski
| Aci sunt giuvaiere ce-mpart cu dărnicie. Cristalizate fost-au de mine-n focul vieţii, Şi-n apa lor răsfrânt-am minunea tinereţii, Iar de-artă şlefuite sunt azi pentru vecie. |
Here lavishly these jewels among all men I share; In the high fire of living I crystallised their truth, And in their depths I mirrored the miracle of youth, And Art has stroked them gently to make them shine for‘er. |
| Făcut-am cea mai aspră şi grea ucenicie, Dar tot le-am smuls din suflet în faptul dimineţii, Mai limpezi decât ochii de vis ai frumuseţii, Şi tot le-am dat, în urmă, nespusă trăinicie. |
Like a devout apprentice I bent and toiled and tried Till from my soul I plucked them when daybreak is agleam, And pure were they, yeah, purer than Beauty‘s eyes of dream; Enduring , too, I made them, forever to abide. |
| De-acuma, vârsta poate pecetea să-şi pună Pe omul de-azi şi mâine, iar moartea să-l răpună. Aceste nestemate cu apa neclintită, |
Now let Age set its signet upon the man that is And will be for some time yet – and then let Death set his: These gems of the first waters, profound and motionless, |
| Sfidând a clevetirii pornire omenească, Şi stând într-o lumină mereu mai strălucită, Să piară n-au vreodată şi nici să-mbătrânească. |
Defying human meanness and human envious rage And standing out in ever more brilliant sacredness, Shall ne‘er be lost to ages, nor bear the stain of age. |
| Alexandru Macedonski | traducere de Dan Duţescu |
20 feb.
„He Wishes for the Cloths of Heaven” de William Butler Yeats
| Had I the heavens‘ embroidered cloths, Enwrought with golden and silver light, The blue and the dim and the dark cloths Of night and light and the half-light, I would spread the cloths under your feet: But I, being poor, have only my dreams; I have spread my dreams under your feet; Tread softly because you tread on my dreams. |
De aş avea hainele împodobite ale cerului Cusute cu rază de soare şi de argint, Albastrele, ştersele şi negrele haine Ale nopţii, ale luminii şi ale penumbrii, Aş întinde hainele sub picioarele tale; Dar eu, săracul de mine, n-am decât vise; Mi-am întins visele sub picioarele tale. Calcă uşor, căci păşeşti peste visele mele. |
| William Butler Yeats | traducere de Ion Pillat |
13 feb.
„The Habit of Perfection” de Gerard Manley Hopkins
| Elected Silence, sing to me And beat upon my whorlèd ear, Pipe me to pastures still and be The music that I care to hear. |
Tăcere nobilă, strecoară-ţi tactul şi melodia, gingaş, în spirele auzului meu, condu-mă negreşit, în cântece de fluier, spre paşnicul imaş, fii muzica de care-s etern îndrăgostit. |
| Shape nothing, lips; be lovely-dumb: It is the shut, the curfew sent From there where all surrenders come Which only makes you eloquent. |
Buze, nu rotunjiţi cuvinte; amuţiţi de drag: doar zvonul clopotului vestitor al stingerii de seară, vuind din spaţiul unde se macerează orice cheag al sinelui, vă face vorbirea grăitoare, clară. |
| Be shellèd, eyes, with double dark And find the uncreated light: This ruck and reel which you remark Coils, keeps, and teases simple sight. |
Ochi, adăpostiţi-vă sub brâul îndoit şi negru. Aflaţi astfel lucoarea luminii increate: mosorul, cutele ivite-n faţa voastră menţin integru văzul, îl înfăşoară, îl mântuie de-ariditate. |
| Palate, the hutch of tasty lust, Desire not to be rinsed with wine: The can must be so sweet, the crust So fresh that come in fasts divine! |
Tu, cer al gurii, palat al poftei de savoare; să nu doreşti să fii stropit şi răsfăţat cu vin: şi, decât „poate”, vorba „trebuie” să-ţi pară mai îmbietoare, aidoma dulceţii unei coji de pâine-n post divin. |
| Nostrils, your careless breath that spend Upon the stir and keep of pride, What relish shall the censers send Along the sanctuary side! |
Iar uşuraticului vostru suflu, nări pripite, frânt de-aţâţarea falei, a vieţii ei focoase, ce-arome de cutremur îi vor trimite cădelniţele din sanctuare ca prinoase! |
| O feel-of-primrose hands, O feet That want the yield of plushy sward, But you shall walk the golden street And you unhouse and house the Lord. |
O, mâini suave ca primula, tălpi ce tânjesc după velurul din poiana verde, veţi colinda în schimb un drum împărătesc, case-ale Domnului fiind, ori aer în care El se pierde. |
| And, Poverty, be thou the bride And now the marriage feast begun, And lily-coloured clothes provide Your spouse not laboured-at nor spun. |
Şi-ntruchipează-te mireasă, tu, Sărăcie, la sărbătoarea nunţii ce tocmai a-nceput, tu dăruie-i perechii tale o mantie liliachie la care nimeni n-a tors, nici n-a ţesut. |
| Gerard Manley Hopkins | traducere de S.G. Dima |
06 feb.
„Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga
| Eu nu strivesc corola de minuni a lumii şi nu ucid cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc în calea mea în flori, în ochi, pe buze ori morminte. Lumina altora sugrumă vraja nepătrunsului ascuns în adâncimi de întuneric, dar eu, eu cu lumina mea sporesc a lumii taină — şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna nu micşorează, ci tremurătoare măreşte şi mai tare taina nopţii, aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare cu largi fiori de sfânt mister şi tot ce-i ne-nţeles se schimbă-n ne-nţelesuri şi mai mari sub ochii mei — căci eu iubesc şi flori şi ochi şi buze şi morminte. |
I do not crush the petal cup of magic of the world nor do I kill with reason the mystery I meet on my way in flowers, in eyes, on lips, in graves. The light of others strangles the inexplicable spell hidden in the depth of darkness. But I who add with my own light to the magic of the world and as the moon‘s white rays not diminishing but trembling make even greater the mystery of night so I increase the shadowy horizon with wide shivers of holy mystery and everything not yet understood changes into things even less understood before my eyes because I love flowers, eyes, lips and graves. |
| Lucian Blaga | traducere de R. MacGregor-Hastie |
03 feb.
„Let Me Be to Thee as the Circling Bird” de Gerard Manley Hopkins
| Let me be to Thee as the circling bird, Or bat with tender and air-crisping wings That shapes in half-light his departing rings, From both of whom a changeless note is heard. I have found my music in a common word, Trying each pleasurable throat that sings And every praisèd sequence of sweet strings, And know infallibly which I preferred. |
Îngăduie-mi roată să-ţi dau, ca pasărea, întruna, ori ca liliacul molcom ce dăruie văzduhului un glas, să-ngâne, prin fâlfâiri înfiorate, în amurg, un bun-rămas – din mine-aceeaşi notă s-ar auzi – ce sunt mi-ar fi totuna. O vorbă simplă mi-a dăruit fiorul şi cununa, după ce-n toate izvoarele de melos, neostoit, am mas, făr-a le cădea în mreajă, când am făcut popas – iar astăzi ştiu exact de ce-i fără egal doar una. |
| The authentic cadence was discovered late Which ends those only strains that I approve, And other science all gone out of date And minor sweetness scarce made mention of: I have found the dominant of my range and state— Love, O my God, to call Thee Love and Love. |
Târziu descoperit-am cadenţa aceea preavie şi reală ce pune capăt singurei sforţări pe care-o socotesc de preţ, în vreme ce-alte ştiinţe în faţa mea s-au scuturat de fală şi foarte rar mai pomeneşte cineva mărunte frumuseţi. Mi-am revelat a gamei mele dominantă, emblema seniorială: Iubire, Doamne, repetând, doar Ţie îţi rămân de-a pururi cântăreţ. |
| Gerard Manley Hopkins | traducere de S.G. Dima |