30 ian.
În salonul plin de vise,
În oglinda larg-ovală încadrată în argint,
Bate toamna,
Şi grădina cangrenată,
În oglinda larg-ovală încadrată în argint. |
In the drawing-room full of dreams,
In the wide-oval mirror framed in silver,
Knocks autumn
And the gangrened garden,
In the wide-oval mirror framed in silver. |
În fotoliu, ostenită, în largi falduri de mătase,
Pe când cade violetul,
Tu citeşti nazalizând
O poemă decadentă, cadaveric parfumată,
Monotonă. |
In an armchair, tired, in wide folds of silk,
While the violet falls,
You read nasalizing
A decadent poem, cadaverously scented,
In monotone. |
| Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare… |
I foresee the rosy poem of future love… |
Dar pierdută, cu ochi bòlnavi,
Furi, ironic, împrejurul din salonul parfumat.
Şi privirea-ţi cade vagă peste apa larg-ovală,
Pe grădina cangrenată,
Peste toamna din oglindă —
Adormind… |
But lost, with sick eyes,
You take in ironically the scented drawing-room‘s surrounds.
And your glance falls vaguely over the wide-oval water,
On the gangrened garden,
Over autumn in the mirror —
Falling asleep… |
| Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare… |
I foresee the rosy poem of future love… |
Însă pal mă duc acuma în grădina devastată
Şi pe masa părăsită — alba marmură sculptată —
În veşmintele-mi funebre,
Mă întind ca şi un mort,
Peste mine punând roze, flori pălite-ntârziate
Ca şi noi… |
But pale I walk now in the ravaged garden
And on the abandoned table — white sculpted marble —
In my mourning garments,
I stretch out like a dead man,
And place roses over myself, withered belated flowers
Like ourselves… |
Zi, finala melodie din clavirul prăfuit,
Or ajunge plânsul apei din havuzele-nnoptate.
Vezi, din anticul fotoliu —
Agonia violetă,
Catafalcul,
Şi grădina cangrenată,
În oglinda larg-ovală încadrată în argint… |
Speak, the final melody fom the dusty piano,
Or the weeping of water from benighted fountains suffices.
See, from the antique armchair —
The violet agony,
The bier
And the gangrened garden,
In the wide-oval mirror framed in silver… |
| George Bacovia |
traducere de P. Jay |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
29 ian.
O traducere adecvată este esenţială pentru o înţelegere corectă şi astfel este posibil un dialog viabil sau o negociere de succes la nivelul instituţiilor sau al mediului de afaceri de la nivel european şi internaţional. Totodată, traducerea inadecvată a legislaţiei sau a jurisprudenţei poate conduce la neînţelegeri care atrag răspunderea instituţiilor în cauză.
Plecând de la necesitatea formării de competenţe specifice în domeniul traducerii şi reviziei de texte de specialitate complexe, ce a reieşit din contactul cu mediul de traduceri din România, cu instituţiile europene, precum şi cu mediul universitar, Institutul European din România (IER) a demarat încă din 2010 acest program.
Continuare »
Publicat de Lucian Velea in Traduceri, Ştiri
Comenteaza! Recomanda!
23 ian.
I hear an army charging upon the land,
And the thunder of horses plunging; foam about their knees:
Arrogant, in black armour, behind them stand,
Disdaining the reins, with fluttering whips, the Charioteers. |
Aud o oaste atacând pământul dinspre mare.
Tunet de cai prin ape. Ei calcă spuma în picioare.
Provocători, prin valuri, căruţaşii-n negre zale,
Biciuri îşi fâlfâie, dispreţuind hamuri şi frâne. |
They cry into the night their battle name:
I moan in sleep when I hear afar their whirling laughter.
They cleave the gloom of dreams, a blinding flame,
Clanging, clanging upon the heart as upon an anvil. |
Ostaşii-şi strigă-n noapte chiotul de bătălie.
În somn eu gem, subt râsul lor din depărtare.
Noaptea din vis ei mi-o despică. Ce văpaie orbitoare!
Lovită, inima, lovită, se preface-n nicovală. |
They come shaking in triumph their long grey hair:
They come out of the sea and run shouting by the shore.
My heart, have you no wisdom thus to despair?
My love, my love, my love, why have you left me alone? |
Îşi scutură-n triumf ostaşii părul verde.
Din mare ies, gonind, pe ţărmul fără nume.
Vai mie, disperez aşa fără de-un strop de-nţelepciune?
Dragostea mea, dragostea mea, de ce m-ai părăsit? |
| James Joyce |
traducere de Lucian Blaga |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
17 ian.
Dar nu şi ai limbii engleze 
Publicat de Lucian Velea in Greşeli, Traduceri, Umor
Comenteaza! Recomanda!
16 ian.
| I
Happy are men who yet before they are killed
Can let their veins run cold.
Whom no compassion fleers
Or makes their feet
Sore on the alleys cobbled with their brothers.
The front line withers,
But they are troops who fade, not flowers
For poets‘ tearful fooling:
Men, gaps for filling
Losses who might have fought
Longer; but no one bothers. |
I
Ferice de acei ce pân-a fi ucişi
Îşi seacă vinele. De-acei
Pe care campasiunea nu-i batjocoreşte
Nici nu-i sileşte să-şi rănească talpa
Pe-aleile pavate cu atâţia fraţi.
Când nu mai face faţă linia întâi,
Ei sunt ostaşi ce mor, nu flori
Jelite de poeţi hilari;
Spărturi ce trebuiesc umplute
Şi pierderi ce-ar mai fi putut lupta;
Dar nimănui nu-i pasă. |
Continuare »
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
10 ian.
Nu o luaţi chiar cuvânt cu cuvânt 
Publicat de Lucian Velea in Greşeli, Traduceri, Umor
Comenteaza! Recomanda!