03 apr.
Fără de număr sunteţi fii ai faptei
pretutindeni pe drumuri, subt cer şi prin case.
Numai eu stau aici fără folos, nemernic,
bun doar de-nnecat în ape. |
There are so many of you, men who do things,
everywhere in the streets, under the sky, roofs.
Only I am here purposeless, infamous.
only good for drowning in water. |
Totuşi aştept, de mult tot aştept
vreun trecător atotbun şi-atotdrept ca să-i spun:
O, nu-ţi întoarce privirea,
O, nu-mi osândi nemişcarea.
Cresc între voi, ci umbrit de mâinile mele
misticul rod se rotunjeşte în altă parte.
Nu mă blestemaţi, nu mă blestemaţi! |
But I am waiting, have been waiting for a long time
for some wholly good, wholly honest passerby to say to him:
Oh, don‘t turn and look at me,
Oh, don‘t condemn my immobility.
I grow among you, but shaded by my hands
the mystic fruit ripens in another place.
Don‘t curse me, don‘t curse me! |
Prieten al adâncului,
tovarăş al liniştei,
joc peste fapte.
Câteodată prin fluier de os strămoşesc
mă trimit în chip de cântec spre moarte. |
Friend of deep things,
companion of silence,
I play above the doing.
Sometimes with a flute of ancestral bone
I sens myself to death as a song. |
Întrebător fratele mă priveşte,
mirată mă-ntâmpină sora,
dar încolăcit la picioarele mele
m-ascultă şi mă pricepe prea bine
şarpele cel cu ochii de-a pururi deschişi
spre-nţelepciunea de dincolo. |
Questioning, my brother looks at me,
astonished, my sister meets me,
but wrapped aroud my feet
the snake listens to me and understands me better,
the snake with its eyes open forever
to wisdom far away. |
| Lucian Blaga |
traducere de R. MacGregor-Hastie |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
2 comentarii - Comenteaza! Recomanda!
27 mart.
Da, plouă cum n-am mai văzut…
Şi grele tălăngi adormite,
Cum sună sub şuri învechite!
Cum sună în sufletu-mi mut! |
Yes, it rains as I have never seen…
And heavy cowbells asleep,
How they ring in old sheds! How they keep
Ringing in my soul that‘s dumb! |
| Oh, plânsul tălăngii când plouă! |
Oh, the bells‘ lamentation in rain! |
Şi ce enervare pe gând!
Ce zi primitivă de tină!
O bolnavă fată vecină
Răcneşte la ploaie, râzând… |
How enervated is my brain!
What a primitive day of mud!
A sick girl in the neighbourhood
Yells laughing in the rain… |
| Oh, plânsul tălăngii când plouă! |
Oh, the bells‘ lamentation in rain! |
Da, plouă… şi sună umil
Ca tot ce-i iubire şi ură —
Cu-o muzică tristă, de gură,
Pe-aproape s-aude-un copil. |
Yes, it rains… like all that is love
And hate, it‘s a humble sound —
A child can be heard close at hand,
Sad music comes from his mouth. |
| Oh, plânsul tălăngii când plouă! |
Oh, the bells‘ lamentation in rain! |
Ce basme tălăngile spun!
Ce lume-aşa goală de vise!
… Şi cum să nu plângi în abise,
Da, cum să nu mori şi nebun. |
What stories the cowbells relate!
What a world so bereft of dreams!
How can you not weep in chasms,
Yes, how can you not die mad. |
| Oh, plânsul tălăngii când plouă! |
Oh, the bells‘ lamentation in rain! |
| George Bacovia |
traducere de P. Jay |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
20 mart.
The dews drop slowly and dreams gather; unknown spears
Suddenly hurtle before my dream-awakened eyes,
And then the clash of fallen horsemen and the cries
Of unknown perishing armies beat about my ears.
We who still labour by the cromlech on the shore,
The grey cairn on the hill, when day sinks drowned in dew,
Being weary of the world‘s empires, bow down to you,
Master of the still stars and of the flaming door. |
Roua picură încet şi visuri de adună; necunoscute paloşe
Deodată se ciocnesc în faţa ochilor mei treziţi din vis.
Apoi zgomotul surd de călăreţi căzuţi şi ţipetele
Necunoscutelor oşti pierind, îmi loveşte auzul.
Noi care arăm azi, lângă piatra druizilor, pe ţărm,
Cairnul cenuşiu de pe deal când ziua cade înecată în rouă
Obosiţi de împărăţiile lumii, ne închinăm ţie,
Stăpâne al stelelor tăcute şi al porţii înflăcărate. |
| William Butler Yeats |
traducere de Ion Pillat |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
13 mart.
Prin vegherile noastre — site de in —
vremea se cerne, şi-o pulbere albă
pe tâmple s-aşază. Aurorele încă
se mai aprind, şi-aşteptăm. Aşteptăm
o singură oră să ne-mpărtăşim
din verde imperiu, din raiul sorin. |
Strained through our waking hours —
linen sieves —time passes, and a white dust
settles on our temples. Auroras still
gleam, and we are waiting. Waiting
to share one hour of green empire,
of the sun‘s heaven. |
Cu linguri de lemn zăbovim lângă blide
lungi zile pierduţi şi străini.
Oaspeţi suntem în tinda noii lumini
la curţile dorului. Cu cerul vecini. |
With wooden spoons we linger near platters
long days lost and strangers.
We wait in the courtyard of our desires,
guests on the verandah of new light, neighbours of heaven. |
Aşteptăm să vedem prin columne de aur
Evul de foc cu steaguri păşind,
şi fiicele noastre ieşind
să pună pe frunţile porţilor laur. |
We wait to see through golden columns
the century of fire, flags flying
as our daughters run to decorate
the lintel and the arch with laurel. |
Din când în când câte-o lacrimă-apare
şi fără durere se-ngroaşă pe geană.
Hrănim cu ea
nu ştim ce firavă stea. |
From time to time a tear comes
swelling below our lashes.
With it we feed some
fragile unimportant star. |
| Lucian Blaga |
traducere de R. MacGregor-Hastie |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
06 mart.
About suffering they were never wrong,
The Old Masters; how well, they understood
Its human position; how it takes place
While someone else is eating or opening a window or just walking
dully along;
How, when the aged are reverently, passionately waiting
For the miraculous birth, there always must be
Children who did not specially want it to happen, skating
On a pond at the edge of the wood:
They never forgot
That even the dreadful martyrdom must run its course
Anyhow in a corner, some untidy spot
Where the dogs go on with their doggy life and the torturer‘s horse
Scratches its innocent behind on a tree.
In Breughel‘s Icarus, for instance: how everything turns away
Quite leisurely from the disaster; the ploughman may
Have heard the splash, the forsaken cry,
But for him it was not an important failure; the sun shone
As it had to on the white legs disappearing into the green
Water; and the expensive delicate ship that must have seen
Something amazing, a boy falling out of the sky,
Had somewhere to get to and sailed calmly on. |
Despre suferinţă nu greşeau niciodată,
Ei, Vechii Maeştri: ce bine înţelegeau
Rostul ei omenesc; cum are loc
În timp ce altul mănâncă, deschide fereastra sau doar merge apter
înainte;
Cum, în vreme ce bătrânii aşteaptă respectuoşi, pasionaţi
Naşterea miraculoasă, trebuie să fie prin preajmă
Şi nişte copii care n-ar fi vrut să se-ntâmple, patinând
Pe baltă la margine de pădure:
Ei n-au uitat niciodată
Că martiriul cel mai cumplit trebuie dus pân‘ la capăt
Chiar şi-ntr-un colţ, în ungherul necurăţat
Unde câinii îşi continuă viaţa câinească şi calul călăului
Îşi scarpină nevinovatul dos de-un copac.
În Icarul lui Breughel, de pildă: cum întorc toate spatele
Destul de lesne nenorocirii; ţăranul ce ară poate c-a auzit
Un clipocit, strigătul deznădejdii,
Dar pentru el n-a fost un eşec important; soarele lumina
Cum se cuvine picioarele albe dispărând în apa cea verde;
Iar delicata, costisitoarea corabie care desigur o fi văzut ea
Ceva uimitor, un băiat care cade din cer,
Avea de ajuns undeva şi-a navigat, calm, înainte. |
| Wystan Hugh Auden |
traducere de G. Tartler |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
