19 mai
Sursă de informaţii
Nu toţi gândesc cu capul 
Arhiva categoriei 'Punctuaţie'
19 dec.
Puterea unei virgule
„Dacă bărbatul ar şti realmente valoarea pe care o are femeia ar merge în patru labe în căutarea ei.”
Dacă eşti femeie, cu siguranţă ai aşeza virgula după cuvântul „femeia”.
Dacă eşti bărbat, cu siguranţă ai aşeza virgula după cuvântul „are”.
10 oct.
Ampersand
&
Acest semn de punctuaţie, folosit în mod deosebit în limba engleză, dar şi în alte limbi, provine din stilizarea cuvântului latinesc „et”, care înseamnă „şi”. Semnul a fost inventat de către scribul roman Marcus Tullius Tiro, în primul secol î.Hr. Denumirea de ampersand a apărut însă abia prin 1800, în Marea Britanie. Copiii învăţau acest simbol ca pe ultima literă a alfabetului, însă nu aveau o denumire pentru ea, aşa că terminau de recitat abecedarul cu „and per se and”. Pronunţată rapid, expresia a condus la apariţia cuvântului „ampersand”.
În general, acest semn se foloseşte doar între nume care reprezintă împreună o entitate.
03 oct.
Semnul egalităţii
=
În mod surprinzător, semnul egalităţii pe care îl cunoaştem astăzi a apărut abia în anul 1557. Acesta a fost creat de fizicianul şi matemacianul galez Robert Recorde. În cartea sa „The Whetstone of Witte” („Piatră pentru ascuţirea minţii”), acesta introduce semnul ce simbolizează egalul (=), întrebându-se retoric ce poate fi mai egal decât o pereche de linii paralele („to auoide the tediouse repetition of these woordes: is equalle to: I will settle as I doe often in woorke use, a paire of paralleles, or Gmowe lines of one length, thus : = , bicause noe 2 thynges, can be more equalle”).
26 sept.
Semnul exclamării
!
În vechime, pentru a se marca o exclamare, se scria io (aşa cum pentru întrebări se scria qo). Acesta înseamnă în latină „exclamaţie de bucurie”. Pentru a se vita confuziile, cele două litere au început să fie scrise una deasupra celeilalte. În timp, litera o a fost redusă la un punct, ajungându-se astfel la semnul de punctuaţie folosit în zilele noastre (!).
19 sept.
Semnul întrebării
?
Deşi atât de folosit în zilele noastre, semnul întrebării (?) nu a existat dintotdeauna. Vechii cărturari care scriau în limba latină adăugau cuvântul questio la sfârşitul întrebărilor. Pentru a economisi spaţiul, din considerente practice şi economice, questio a fost prescurtat qo. Însă puteau să apară confuzii, aşa că cele două litere au început să fie scrise una sub alta. În timp, litera q a fost simplificată, iar litera o a devenit un punct, ajungându-se stfel la semnul de punctuaţie utilizat în prezent.