În vechime, pentru a se marca o exclamare, se scria io (aşa cum pentru întrebări se scria qo). Acesta înseamnă în latină „exclamaţie de bucurie”. Pentru a se vita confuziile, cele două litere au început să fie scrise una deasupra celeilalte. În timp, litera o a fost redusă la un punct, ajungându-se astfel la semnul de punctuaţie folosit în zilele noastre (!).