11 nov.
Those pretty wrongs that liberty commits
When I am sometime absent from thy heart,
Thy beauty and thy years full well befits,
For still temptation follows where thou art. |
Măruntele păcate-n care cade
inima ta, de-o părăsesc o clipă,
li-s pe măsura anilor tăi poate,
ispitele când te urmează-n pripă. |
Gentle thou art, and therefore to be won;
Beauteous thou art, therefore to be assailed;
And when a woman woos, what woman’s son
Will sourly leave her till he have prevailed? |
Eşti nobil, deci eşti prada cea de seamă,
frumos, stârneşti asalturile numa’
şi ce bărbat dacă muierea-l cheamă
o va lăsa fără să-şi facă suma? |
Ay me, but yet thou mightst my seat forbear,
And chide thy beauty and thy straying youth,
Who lead thee in their riot even there
Where thou art forced to break a two-fold troth: |
Vai mie! -ai fi putut să-mi uiţi conacul
să-ţi mustri frumuseţea şi-acel farmec
ce te-a mânat într-ânsul să-ţi faci veacul
şi-ajunse două jurăminţi să darme: |
Hers, by thy beauty tempting her to thee,
Thine, by thy beauty being false to me. |
Al ei, prin vraja împlinind ispite
al tău, prin vraja care mă ucide… |
| William Shakespeare |
traducere de Gheorghe Tomozei |
Publicat de Silvia Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
04 nov.
Mi se întâmplă să ţip,
Numai în somn,
Şi-nspăimântată de-ndrăzneală
Mă trezesc –
În liniştea disciplinată a nopţii,
Încerc să aud
Ţipete-n somnul vecin.
Dar vecinii-nţelepţi
Nu ţipă decât când sunt siguri
Că visează că dorm,
În somnul din somn,
Unde nimeni n-aude
Îşi dau drumul la gură.
Ce liber vacarm
Trebuie să fie acolo,
În somnul din somn. |
I happen to cry out,
Only when asleep,
And frightened by my own daring
I wake,
In the well-disciplined silence of night,
And try to hear
Cries from neighbours’ sleep.
But the neighbours are wise
Crying out only when they’re sure
That they dream they’re asleep.
In the sleep within sleep
Where no one can hear,
They give way to cries.
What free uproar
Must be there,
In the sleep within sleep. |
Publicat de Lucian Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
28 oct.
When to the session of sweet silent thought
I summon up remembrance of things past,
I sigh the lack of many a thing I sought,
And with old woes new wail my dear time’s waste.
|
Când la taifasul gândurilor bune
le chem la mine, glasuri din trecut,
deplâng speranţe ce-n deşertăciune
s-au stins şi timpu-mi jelui, cel pierdut. |
Then can I drown an eye unused to flow
For precious friends hid in death’s dateless night,
And weep afresh love’s long-since-cancelled woe,
And moan th’ expense of many a vanished sight. |
De lacrimă străin, ochiul îi plânge
pe bunii prieteni ce în moarte-s duşi,
– iubiri cu chipuri şterse – şi-i răsfrânge
în lacrimă, pe cei de după uşi… |
Then can I grieve at grievances foregone,
And heavily from woe to woe tell o’er
The sad account of fore-bemoaned moan,
Which I new pay as if not paid before. |
Mă mai frământă pierderile câte
le-am încercat cândva şi seamă dau,
plătesc din nou imagini mohorâte
ce, vii, odată mă înconjurau. |
But if the while I think on thee, dear friend,
All losses are restored, and sorrows end. |
De mă gândesc la tine, prieten drag,
tot ce-a furat, mi-ntoarce timpu-n prag. |
| William Shakespeare |
traducere de Gheorghe Tomozei |
Publicat de Silvia Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
21 oct.
Afară-i toamnă, frunza ‘mprăştiată,
Iar vântul svârlă ‘n geamuri grele picuri;
Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
Şi într’un ceas gândeşti la viaţa toată. |
Now it’s autumn, leaves roam and scatter,
Again the wind flings heavy drops against the glazing;
And you’re reading old letters, tattered and fading
And retrace a whole life-time in just one hour. |
Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,
N’ai vrea ca nimeni ‘n uşa ta să bată;
Dar şi mai bine-i, când afară-i sloată,
Să stai visând la foc, de somn să picuri. |
With sweet trifles you enjoy such time-wasting,
You’d hate to be disturbed by a tap on the shutter;
For when it’s sleeting outside, it’s so much better
To dream by the fireside, sleepily nodding. |
Şi eu astfel mă uit din jet de gânduri,
Visez la basmul vechiu al zânei Dochii,
În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri; |
So I stay in my chair, staring into the fire,
Dreaming of old tales and a fairy queen’s sighs;
Around me the mist rises higher and higher; |
De odat’aud foşnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri…
Iar mâni subţiri şi reci mi-acoper ochii. |
Suddenly the rustling of silk makes me rise,
Steps so soft, barely touched by the old floor…
Then with slender, icy hands you hide my eyes. |
Publicat de Lucian Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
14 oct.
Ia cunoştinţa că pot ucide,
că pot zdrobi cu călcâiul capul suav
al stelei răsărinde şi placide,
din pricina căreia am devenit zugrav! |
Be aware that I can kill,
that I can crush with my heel the sweet head
of the peaceful rising star,
because of this I’ve turned to painting houses! |
Ia cunoştinţa că nu am milă de mine,
că sângele meu mi-l amestec cu mestecenii!
Grabnic ţi-aduc la cunoştinţa toate acestea!
Vezi ce faci! |
Be aware that I take no pity on myself,
that I mix my blood with birch trees!
I bring this to your attention with dispatch!
Watch what you do! |
Publicat de Lucian Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
30 sept.
Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri
Şi niciodată n-or să vie iară,
Căci nu mă-ncântă azi cum mă mişcară
Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri, |
Years have trailed past like clouds over a country,
And they’ll never return, for they’re gone forever,
And I no longer enjoy such light endeavour
As the magic of folk songs or the land of faery |
Ce fruntea-mi de copil o-nseninară,
Abia-nţelese, pline de-nţelesuri –
Cu-a tale umbre azi în van mă-mpesuri,
O, ceas al tainei, asfinţit de sară. |
Which as a child filled me with wonder,
Not quite understood yet meaning so much to me,
And now these shadows try to recapture me
In this hour of mystery, this twilight hour. |
Să smulg un sunet din trecutul vieţii,
Să fac, o, suflet, ca din nou să tremuri
Cu mâna mea în van pe liră lunec; |
These trembling fingers touch the strings in vain
To find the right notes from the fading memory
Of youth, so that my soul can vibrate again. |
Pierdut e totu-n zarea tinereţii
Şi mută-i gura dulce-a altor vremuri,
Iar timpul creşte-n urma mea… mă-ntunec! |
Everything’s disappeared from the horizon of that distant plain
And you can no longer hear the voice of past harmony.
Behind me time gathers… and I darken! |
Publicat de Lucian Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!