31 iul.
When all the world is young, lad,
And all the trees are green;
And every goose a swan, lad,
And every lass a queen;
Then hey for boot and horse, lad,
And round the world away;
Young blood must have its course, lad,
And every dog his day. |
Când e tânără lumea întreagă, băiete,
Şi toţi pomii sunt verzi în lumină,
Şi-orice gâscă e-o lebădă neagră, băiete,
Şi-orice fată e o regină…
Atunci, hei, pe cal, hei, în barcă şi valea, băiete,
Du-te, cutreieră lumea hai-hui:
Sângele tânăr trebuie să-şi aibă calea
Şi fiecare câine ziua lui. |
| Charles Kingsley |
traducere de Petru Dimofte |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
24 iul.
I lost my patronage in Spoon River
From trying to put my mind in the camera
To catch the soul of the person.
The very best picture I ever took
Was of Judge Somers, attorney at law.
He sat upright and had me pause
Till he got his cross-eye straight.
Then when he was ready he said “all right.”
And I yelled “overruled” and his eye turned up.
And I caught him just as he used to look
When saying “I except.” |
Încercând să-mi pun mintea înlăuntrul camerei de fotografiat
Pentru a prinde resortul adânc, sufletul unei persoane,
Mi-am pierdut patronul din Spoon River.
Cea mai bună fotografie pe care am făcut-o vreodată
A fost a judecătorului Somers.
Stătea drept, în picioare, cerându-mi să aştept
Până când îşi va face ochii încrucişaţi să privească drept în faţă.
Apoi, când a fost gata, a spus „All right”.
Dar eu am urlat „Se respinge” şi ochii i s-au răsucit la loc.
L-am prins exact aşa cum arăta de obicei
Când spunea „Se exclude.” |
| Edgar Lee Masters |
traducere de Petru Dimofte |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
17 iul.
I was the Widow McFarlane,
Weaver of carpets for all the village.
And I pity you still at the loom of life,
You who are singing to the shuttle
And lovingly watching the work of your hands,
If you reach the day of hate, of terrible truth.
For the cloth of life is woven, you know,
To a pattern hidden under the loom i
A pattern you never see!
And you weave high-hearted, singing, singing,
You guard the threads of love and friendship
For noble figures in gold and purple.
And long after other eyes can see
You have woven a moon-white strip of cloth,
You laugh in your strength, for Hope o’erlays it
With shapes of love and beauty.
The loom stops short! The pattern’s out!
You’re alone in the room! You have woven a shroud!
And hate of it lays you in it! |
Eu am fost văduva McFarlane,
Ţesătoarea de covoare pentru tot oraşul.
Mi-e milă de voi cei de pe estrada vieţii
Care cântaţi prin mijloacele de transport,
Care vă delectaţi cu creaţia mâinilor voastre
Şi pe care vă va ajunge ziua mâniei, ziua îngrozitorului adevăr.
Vă spun, hainele vieţii sunt ţesute
După o matrice ascunsă sub ceea ce se află la vedere –
O urzeală pe care nu o percepeţi niciodată!
Dar voi împletiţi cu inimă încrezătoare, cântând, cântând,
Voi protejaţi în firele dragostei şi prieteniei
Figuri nobile, din aur şi din purpură.
Şi, mult după ce alţi ochi au putut să vadă,
Voi aţi ţesut o pânză albă ca luna
Şi râdeţi în plinătatea puterii voastre, pentru că Speranţa o acoperă
Cu formele iubirii şi ale frumuseţii.
Dar într-o zi partea vizibilă se şterge!
Secretul lucrării iese la lumină,
Esti singur în cameră!
Ai ţesut o învelitoare
Sub care ura te absorbe. |
| Edgar Lee Masters |
traducere de Petru Dimofte |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
10 iul.
Tonight my love is sleeping cold
Where none may see and none shall pass.
The daisies quicken in the mold,
And richer fares the meadow grass. |
Aseară iubirea mea a plecat dintre vii
Unde nimeni nu trece şi nimeni n-o vede.
Din trup îi vor răsări garoafe sângerii
Şi iarba verii va creşte pururea verde. |
The warding cypress pleads the skies,
The mound goes level in the rain.
My love all cold and silent lies-
Pray God it will not rise again! |
Prin frunze, la cap, îi plânge vântul când trece
Şi-i nivelează groapa ploaia care cerne.
Iubirea mea astăzi e tăcută şi rece.
Ţine-o în criptă, Doamne! Regrete eterne. |
| Dorothy Parker |
traducere de Petru Dimofte |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
03 iul.
| Întru pomenirea lui Rainer Maria Rilke |
In memory of Rainer Maria Rilke |
Prietenă, să nu mai rostim zădarnicul sunet
cu care-l chemau muritorii!
Astăzi, vorbind pentru toţi
el nu are chip şi nu are nume — poetul!
Viaţa lui mult ne-a mirat,
ca un cântec cu tulbure tâlc,
ca un straniu eres.
În ani de demult
poetul, cuvântul strivindu-şi, a îndurat
năpastele toate cu bărbăţie
şi cele mai mari, cele mai crunte dureri, şi le-a stins
în muntele singurătăţii, ce şi-a ales.
Când la un semn
s-au surpat albăstrimile cerului,
şi minutarele vremii treceau
ca tăişuri prin toată făptura,
în anii aceia, poetul voi să uite de semeni şi vatră.
În anii cumplitelor pâcle
când pământenii cu sfânta lor omenie şi carne
s-au destrămat fără număr,
şi viaţa — atâta s-a stins
de-ar fi fost, vai, tocmai deajuns
ca duhul să prindă trup pe pământ.
Poetul, cu numele şters şi pierdut, s-a retras
sub pavăza muntelui,
făcându-se prieten înaltelor piscuri de piatră.
Şi neajuns, neclintit, a rămas în jurul destinului
flancat de albe şi negre solstiţii
mare şi singur.
Nu l-a ucis amarnica grijă din vale, nici gândul
că Dumnezeu răpitu-şi-a singur putinţa-ntrupării.
Nu l-au răzbit nici tunetul din depărtări,
nici tenebrele.
Şi nu l-a schimbat în cenuşă
fulgerul care i-a fost pentr-o clipă
oaspete-n prag.
Mereu îşi dă sieşi cuvântul
şi pasul său era legământ. |
Let‘s not say again, my Friend, that useless word
mortal men spoke of him.
Today, speaking for us all
the poet has neither face nor name.
His life astonished us
like a song beyond all understanding
like a strange heresy.
In years gone by
the poet, stifling his own voice bore like a man
the greatest, fiercest, sorrows
suppressed on the mountain of loneliness he chose.
When at a sign
the blue quiet of the skies gave in
and the hands of the clock pierced him like knives
in those years the poet wanted to forget his fellow men.
In the years of terrifying mists
when those who lived on earth with their holy humanity
and flesh perished numberless
alas so much life perished it would have been just enough
for the spirit to come down to us as flesh.
The poet, nameless, lost, retreated
under the shield of the mountains
and made himself a friend of the high stone peaks.
He was still there, unreached, a plaything of destiny
side by side with black and white solstices
great and alone.
He was not killed by bitter worries from the valley
nor by the thought that God had lost His own strength to become man.
He was not conquered by the distant thunder
nor by the shadow.
He was not turned to ashes
by the lightning which for a moment
was his guest.
He always gave his word
every step swore an oath. |
Continuare »
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
26 iun.
My mind was a mirror:
It saw what it saw, it knew what it knew.
In youth my mind was just a mirror
In a rapidly flying car,
Which catches and loses bits of the landscape.
Then in time
Great scratches were made on the mirror,
Letting the outside world come in,
And letting my inner self look out.
For this is the birth of the soul in sorrow,
A birth with gains and losses.
The mind sees the world as a thing apart,
And the soul makes the world at one with itself.
A mirror scratched reflects no image—
And this is the silence of wisdom. |
Mintea mea era o oglindă;
Ea vedea ceea ce vedea, ştia ceea ce ştia.
În tinereţe mintea mea era doar o oglindă
Într-o rapidă maşină zburătoare,
Care prindea şi pierdea bucăţele din peisaj.
Apoi, cu timpul,
Crăpături mari au apărut în oglindă,
Lăsând lumea de afară să intre înăuntru
Şi lăsând sinele să privească în afară.
Astfel se naşte sufletul, în durere,
O naştere cu câştiguri şi cu pierderi.
Mintea vede lumea ca pe un lucru aparte,
Dar sufletul simte lumea de-o esenţă cu el.
O oglindă crăpată nu reflectă imagini –
Şi aceasta este tăcerea înţelepciunii. |
| Edgar Lee Masters |
traducere de Petru Dimofte |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!