26 iun.
„Ernest Hyde” de Edgar Lee Masters
| My mind was a mirror: It saw what it saw, it knew what it knew. In youth my mind was just a mirror In a rapidly flying car, Which catches and loses bits of the landscape. Then in time Great scratches were made on the mirror, Letting the outside world come in, And letting my inner self look out. For this is the birth of the soul in sorrow, A birth with gains and losses. The mind sees the world as a thing apart, And the soul makes the world at one with itself. A mirror scratched reflects no image— And this is the silence of wisdom. |
Mintea mea era o oglindă; Ea vedea ceea ce vedea, ştia ceea ce ştia. În tinereţe mintea mea era doar o oglindă Într-o rapidă maşină zburătoare, Care prindea şi pierdea bucăţele din peisaj. Apoi, cu timpul, Crăpături mari au apărut în oglindă, Lăsând lumea de afară să intre înăuntru Şi lăsând sinele să privească în afară. Astfel se naşte sufletul, în durere, O naştere cu câştiguri şi cu pierderi. Mintea vede lumea ca pe un lucru aparte, Dar sufletul simte lumea de-o esenţă cu el. O oglindă crăpată nu reflectă imagini – Şi aceasta este tăcerea înţelepciunii. |
| Edgar Lee Masters | traducere de Petru Dimofte |