11 sept.
Did you ever see an alligator
Come up to the air from the mud,
Staring blindly under the full glare of noon?
Have you seen the stabled horses at night
Tremble and start back at the sight of a lantern?
Have you ever walked in darkness
When an unknown door was open before you
And you stood, it seemed, in the light of a thousand candles
Of delicate wax?
Have you walked with the wind in your ears
And the sunlight about you
And found it suddenly shine with an inner splendor?
Out of the mud many times,
Before many doors of light,
Through many fields of splendor,
Where around your steps a soundless glory scatters
Like new-fallen snow,
Will you go through earth, O strong of soul,
And through unnumbered heavens
To the final flame! |
Ai văzut vreodată un aligator
Ţâşnind în aer din mlaştină
Şi rămânând apoi orbit în lumina copleşitoare a amiezii?
Ai văzut, noaptea, caii din grajd
Tremurând şi dând înapoi la vederea unei lanterne?
Ai mers vreodată prin întuneric
Şi, brusc, o uşă neştiută s-a deschis înaintea ta,
Lăsându-te, ţi s-a părut, în lumina a mii de lumânărele
Din ceară delicată?
Te-ai plimbat cu vântul bătându-ţi în urechi,
Învăluit de lumina soarelui
Şi ţi-ai simţit deodată fiinţa inundată de o splendidă strălucire interioară?
Ieşind iarăşi şi iarăşi din smârcuri,
Treci prin uşi de lumină,
Prin multe câmpuri de splendoare,
Unde în jurul tău, neauzită, gloria se aşează
Ca o abia căzută zăpadă.
Vei trece tu, o, suflet puternic, prin pământ
Şi prin nenumărate ceruri
Până vei ajunge la lumina finală. |
| Edgar Lee Masters |
traducere Petru Dimofte |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
04 sept.
Under the wide and starry sky
Dig the grave and let me lie:
Glad did I live and gladly die,
And I laid me down with a will. |
Sub cerul verii înalt şi plin de stele
O, sapă-mi groapa în noaptea morţii mele;
Din iarbă şi rouă venit, să mă-întorc la ele.
– Mi-i gata testamentul cu vremea să se-înfrunte, |
This be the verse you ‘grave for me:
Here he lies where he long’d to be;
Home is the sailor, home from the sea,
And the hunter home from the hill. |
Iată şi-epitaful care mă încape:
„Aici el zace să vă fie aproape;
Acasă-i marinarul, acasă de pe ape,
Şi vânătorul acasă de pe munte.” |
| Robert Louis Stevenson |
traducere de Petru Dimofte |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
28 aug.
Rich, honored by my fellow citizens,
The father of many children, born of a noble mother,
All raised there
In the great mansion-house, at the edge of town.
Note the cedar tree on the lawn!
I sent all the boys to Ann Arbor, all the girls to Rockford,
The while my life went on, getting more riches and honors—
Resting under my cedar tree at evening.
The years went on.
I sent the girls to Europe;
I dowered them when married.
I gave the boys money to start in business.
They were strong children, promising as apples
Before the bitten places show.
But John fled the country in disgrace.
Jenny died in child-birth—
I sat under my cedar tree.
Harry killed himself after a debauch,
Susan was divorced—
I sat under my cedar tree.
Paul was invalided from over study,
Mary became a recluse at home for love of a man—
I sat under my cedar tree.
All were gone, or broken-winged or devoured by life—
I sat under my cedar tree.
My mate, the mother of them, was taken—
I sat under my cedar tree,
Till ninety years were tolled.
O maternal Earth, which rocks the fallen leaf to sleep! |
Bogat, respectat de concetăţeni,
Tatăl multor copii, născuţi dintr-o mamă nobilă,
Toţi crescuţi aici,
În conacul cel mare de la marginea oraşului.
Priviţi cedrul de pe pajişte!
Am trimis toţi băieţii la Ann Arbor, toate fetele la Rockford,
În timp ce viaţa mea curgea înainte, devenind tot mai bogat şi mai respectat –
Odihnindu-mă, seara, sub cedrul meu.
Anii treceau.
Am trimis fetele în Europa;
Le-am înzestrat când s-au căsătorit.
Băieţilor le-am dat bani pentru a intra în afaceri.
Erau copii zdraveni, promiţători ca merele
Înainte ca racilele de sub coajă să se arate.
Dar John a părăsit ţara dezonorat,
Jenny a murit la naştere.
Eu am rămas sub cedrul meu.
Harry s-a sinucis după un scandal,
Susan a divorţat –
Eu am rămas sub cedrul meu.
Paul şi-a pierdut minţile din prea mult studiu,
Mary s-a rupt de lume, rămânând acasă, din iubire pentru un om.
Eu am rămas sub cedrul meu.
Toţi au pierit sau şi-au frânt aripile sau au fost devoraţi de viaţă.
Eu am rămas sub cedrul meu.
Soţia, mama lor, mi-a fost luată –
Eu am ramas sub cedrul meu,
Până când ceasul a bătut de nouăzeci de ani;
O, Pământ maternal, legănând frunza care cade spre a adormi. |
| Edgar Lee Masters |
traducere de Petru Dimofte |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
21 aug.
Why is it, when I am in Rome
I’d give an eye to be at home
But when on native earth I be
My soul is sick for Italy? |
De ce când sunt la Roma – aşa se face
Că dorul de acasă nu-mi dă pace,
Dar când sunt în ţară, inima ar vrea
În Italia să plece, ce-alean are ea? |
And why with you, my love, my lord
Am I spectacularly bored
Yet do you up and leave me- then
I scream to have Annotateyou back again? |
Când sunt cu tine, dragă, cum se poate
Că mai mereu mă plictiseşti de moarte,
Şi de ce când lângă mine nu te am
Plâng şi trag cu ochiul înspre drum, pe geam? |
| Dorothy Parker |
traducere de Petru Dimofte |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
14 aug.
I was among multitudes of children
Dancing at the foot of a mountain.
A breeze blew out of the east and swept them as leaves,
Driving some up the slopes…. All was changed.
Here were flying lights, and mystic moons, and dream-music.
A cloud fell upon us. When it lifted all was changed.
I was now amid multitudes who were wrangling.
Then a figure in shimmering gold, and one with a trumpet,
And one with a sceptre stood before me.
They mocked me and danced a rigadoon and vanished….
All was changed again. Out of a bower of poppies
A woman bared her breasts and lifted her open mouth to mine.
I kissed her. The taste of her lips was like salt.
She left blood on my lips. I fell exhausted.
I arose and ascended higher, but a mist as from an iceberg
Clouded my steps. I was cold and in pain.
Then the sun streamed on me again,
And I saw the mists below me hiding all below them.
And I, bent over my staff, knew myself
Silhouetted against the snow. And above me
Was the soundless air, pierced by a cone of ice,
Over which hung a solitary star!
A shudder of ecstasy, a shudder of fear
Ran through me. But I could not return to the slopes—
Nay, I wished not to return.
For the spent waves of the symphony of freedom
Lapped the ethereal cliffs about me.
Therefore I climbed to the pinnacle.
I flung away my staff.
I touched that star
With my outstretched hand.
I vanished utterly.
For the mountain delivers to Infinite Truth
Whosoever touches the star! |
Eram în mulţimea copiilor
Care dansau la poalele muntelui.
A suflat o briză dinspre est şi i-a măturat ca pe nişte frunze
Dincolo de versanţi… Totul s-a schimbat.
Aici erau lumini zburătoare şi luni magice, şi se auzeau muzici nepământeane.
A căzut peste noi un nor. Când s-a ridicat, totul era schimbat.
Acum eram printre mulţimi aflate în conflict.
Apoi o figură din aur strălucitor, şi cineva cu o trompetă,
Şi încă cineva purtând sceptru au stat în faţa mea,
M-au luat în râs, au dansat rigadoon şi pe urmă au dispărut…
Iarăşi s-a schimbat totul. Ieşind dintr-un lan de maci,
O femeie şi-a dezgolit sânii şi şi-a ridicat gura întredeschisă spre mine.
Am sărutat-o. Gustul buzelor ei era sărat.
Mi-a lăsat sânge pe buze. M-am prăbuşit extenuat.
M-am ridicat şi m-am înălţat mai sus, dar o ceaţă ca aceea însoţind un iceberg
Mi-a acoperit paşii. Îmi era frig şi simţeam dureri.
Deodată, a apărut din nou soarele
Şi am văzut cum ceţurile de sub mine acopereau vederii tot ce era dedesupt.
Iar eu, aplecat peste tot ce era al meu,
Mi-am văzut umbra siluetei reflectată pe zăpadă.
Desupra mea aerul nemişcat era străpuns de un ţurţure subţire de gheaţă
De care atârna o stea solitară!
Un tremur de extaz, un fior de teamă
Au trecut prin mine; dar nu mă mai putem întoarce pe partea cealaltă a versanţilor —
Şi nici nu mai doream să mă întorc.
Subtile unde desprinse din simfonia libertăţii
Îmbrăţişau imateriale stânci deasupra mea,
De aceea trebuia să urc spre pisc.
Am aruncat departe tot ce-mi mai aparţinea.
Cu braţul întins
Am atins steaua.
Am dispărut complet.
Muntele restituie Adevărului Infinit
Pe oricine atinge acea stea. |
| Edgar Lee Masters |
traducere de Petru Dimofte |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
07 aug.
My sweetest Lesbia, let us live and love,
And though the sager sort our deeds reprove,
Let us not weigh them. Heaven’s great lamps do dive
Into their west, and straight again revive,
But soon as once set is our little light,
Then must we sleep one ever-during night. |
Să ne-oferim, Lesbia, iubirii-amândoi,
Deşi-înţelepţii zilei nu sunt de-acord cu noi.
Nu-i condamna. Stelele nopţii se sting spre-apus
Pentru-a se-aprinde iarăşi în est, acolo sus.
Dar când se va stinge plăpânda-ne lumină,
Vom adormi pe veci în noaptea ce-o sa vină. |
If all would lead their lives in love like me,
Then bloody swords and armor should not be;
No drum nor trumpet peaceful sleeps should move,
Unless alarm came from the camp of love.
But fools do live, and waste their little light,
And seek with pain their ever-during night. |
De-am trăi cu toţi în dragoste anume,
Nici săbii şi nici lanţuri n-ar mai fi pe lume;
Nici tobe şi trompete să ne-ncurce somnul,
Lăsând în pace-n pat pe doamna şi pe domnul.
Dar proşti sunt mulţi, stingând mereu a lor lumină –
Ei merg cerşind dureri spre noaptea ce-o să vină. |
When timely death my life and fortune ends,
Let not my hearse be vexed with mourning friends,
But let all lovers, rich in triumph, come
And with sweet pastimes grace my happy tomb;
And Lesbia, close up thou my little light,
And crown with love my ever-during night. |
Când moartea va sosi şi-mi va curma festinul,
Prieteni lângă dric să nu-mi plângă destinul.
Vreau doar bogaţii în iubiri să-mi fie-aproape
Şi în parfumul care-am fost să mă îngroape.
Iar tu, Lesbia, să-mi stingi ultima lumină,
Spre-a intra regeşte în noaptea ce-o să vină. |
| Thomas Campion |
traducere de Petru Dimofte |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!