14 aug.
„Elijah Browning” de Edgar Lee Masters
| I was among multitudes of children Dancing at the foot of a mountain. A breeze blew out of the east and swept them as leaves, Driving some up the slopes…. All was changed. Here were flying lights, and mystic moons, and dream-music. A cloud fell upon us. When it lifted all was changed. I was now amid multitudes who were wrangling. Then a figure in shimmering gold, and one with a trumpet, And one with a sceptre stood before me. They mocked me and danced a rigadoon and vanished…. All was changed again. Out of a bower of poppies A woman bared her breasts and lifted her open mouth to mine. I kissed her. The taste of her lips was like salt. She left blood on my lips. I fell exhausted. I arose and ascended higher, but a mist as from an iceberg Clouded my steps. I was cold and in pain. Then the sun streamed on me again, And I saw the mists below me hiding all below them. And I, bent over my staff, knew myself Silhouetted against the snow. And above me Was the soundless air, pierced by a cone of ice, Over which hung a solitary star! A shudder of ecstasy, a shudder of fear Ran through me. But I could not return to the slopes- Nay, I wished not to return. For the spent waves of the symphony of freedom Lapped the ethereal cliffs about me. Therefore I climbed to the pinnacle. I flung away my staff. I touched that star With my outstretched hand. I vanished utterly. For the mountain delivers to Infinite Truth Whosoever touches the star! |
Eram în mulţimea copiilor Care dansau la poalele muntelui. A suflat o briză dinspre est şi i-a măturat ca pe nişte frunze Dincolo de versanţi… Totul s-a schimbat. Aici erau lumini zburătoare şi luni magice, şi se auzeau muzici nepământeane. A căzut peste noi un nor. Când s-a ridicat, totul era schimbat. Acum eram printre mulţimi aflate în conflict. Apoi o figură din aur strălucitor, şi cineva cu o trompetă, Şi încă cineva purtând sceptru au stat în faţa mea, M-au luat în râs, au dansat rigadoon şi pe urmă au dispărut… Iarăşi s-a schimbat totul. Ieşind dintr-un lan de maci, O femeie şi-a dezgolit sânii şi şi-a ridicat gura întredeschisă spre mine. Am sărutat-o. Gustul buzelor ei era sărat. Mi-a lăsat sânge pe buze. M-am prăbuşit extenuat. M-am ridicat şi m-am înălţat mai sus, dar o ceaţă ca aceea însoţind un iceberg Mi-a acoperit paşii. Îmi era frig şi simţeam dureri. Deodată, a apărut din nou soarele Şi am văzut cum ceţurile de sub mine acopereau vederii tot ce era dedesupt. Iar eu, aplecat peste tot ce era al meu, Mi-am văzut umbra siluetei reflectată pe zăpadă. Desupra mea aerul nemişcat era străpuns de un ţurţure subţire de gheaţă De care atârna o stea solitară! Un tremur de extaz, un fior de teamă Au trecut prin mine; dar nu mă mai putem întoarce pe partea cealaltă a versanţilor - Şi nici nu mai doream să mă întorc. Subtile unde desprinse din simfonia libertăţii Îmbrăţişau imateriale stânci deasupra mea, De aceea trebuia să urc spre pisc. Am aruncat departe tot ce-mi mai aparţinea. Cu braţul întins Am atins steaua. Am dispărut complet. Muntele restituie Adevărului Infinit Pe oricine atinge acea stea. |
| Edgar Lee Masters | traducere de Petru Dimofte |