17 iul.
„Widow McFarlane” de Edgar Lee Masters
I was the Widow McFarlane, Weaver of carpets for all the village. And I pity you still at the loom of life, You who are singing to the shuttle And lovingly watching the work of your hands, If you reach the day of hate, of terrible truth. For the cloth of life is woven, you know, To a pattern hidden under the loom i A pattern you never see! And you weave high-hearted, singing, singing, You guard the threads of love and friendship For noble figures in gold and purple. And long after other eyes can see You have woven a moon-white strip of cloth, You laugh in your strength, for Hope o’erlays it With shapes of love and beauty. The loom stops short! The pattern’s out! You’re alone in the room! You have woven a shroud! And hate of it lays you in it! |
Eu am fost văduva McFarlane, Ţesătoarea de covoare pentru tot oraşul. Mi-e milă de voi cei de pe estrada vieţii Care cântaţi prin mijloacele de transport, Care vă delectaţi cu creaţia mâinilor voastre Şi pe care vă va ajunge ziua mâniei, ziua îngrozitorului adevăr. Vă spun, hainele vieţii sunt ţesute După o matrice ascunsă sub ceea ce se află la vedere – O urzeală pe care nu o percepeţi niciodată! Dar voi împletiţi cu inimă încrezătoare, cântând, cântând, Voi protejaţi în firele dragostei şi prieteniei Figuri nobile, din aur şi din purpură. Şi, mult după ce alţi ochi au putut să vadă, Voi aţi ţesut o pânză albă ca luna Şi râdeţi în plinătatea puterii voastre, pentru că Speranţa o acoperă Cu formele iubirii şi ale frumuseţii. Dar într-o zi partea vizibilă se şterge! Secretul lucrării iese la lumină, Esti singur în cameră! Ai ţesut o învelitoare Sub care ura te absorbe. |
Edgar Lee Masters | traducere de Petru Dimofte |