06 feb.
‘Are you awake, Gemelli,
This frosty night?’
‘We’ll be awake till reveillé,
Which is Sunrise,’ say the Gemelli,
‘It’s no good trying to go to sleep:
If there’s wine to be got we’ll drink it deep,
But rest is hopeless to-night,
But rest is hopeless to-night.’ |
– Mai stați de veghe, Gemeni,
În seara asta rece?
– Mai stăm, lal noapte-asemeni
Și-n zori, spun cei doi gemeni,
Să ne culcăm nu are rost;
Vin de-am avea, n-am ține post,
E-o noapte-n care somnul trece,
E-o noapte-n care somnul trece. |
Continuare »
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
30 ian.
A million million spermatozoa
All of them alive;
Out of their cataclysm but one poor Noah
Dare hope to survive. |
Din bilioanele de spermatozoizi
Care-au trăit cândva,
Să supraviețuiască după cataclism
Doar bietul Noe mai spera. |
And among that billion minus one
Might have chanced to be
Shakespeare, another Newton, a new Donne—
But the One was Me. |
Și din acele bilioane minus unu
Ales n-a fost să fie
Un Shakespeare, un alt Newton, un nou Donne:
Mi-a revenit onoarea mie. |
Shame to have ousted your betters thus,
Taking ark while the others remained outside!
Better for all of us, froward Homunculus,
If you’d quietly died! |
Rușine că pe-acești mai mari ai tăi i-ai dus
Și-n arcă nu i-ai luat cu tine;
Dacă mureai, nerușinat Homunculus,
Pentru noi toți era mai bine. |
Aldous Huxley |
traducere de Leon Levițchi |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
23 ian.
Happy are men who yet before they are killed
Can let their veins run cold.
Whom no compassion fleers
Or makes their feet
Sore on the alleys cobbled with their brothers.
The front line withers.
But they are troops who fade, not flowers,
For poets’ tearful fooling:
Men, gaps for filling:
Losses, who might have fought
Longer; but no one bothers. |
I
Ferice de acei ce pân-a fi uciși
Își seacă vinele. De-acei
Pe care compasiunea nu-i batjocorește
Nici nu-i silește să-și rănească Talpa
Pe-aleile pavate cu atâția frați.
Când nu mai face față linia întâi,
Ei sunt ostași ce mor, nu Flori
Jelite de poeți hilari:
Spărturi ce trebuiesc umplute
Și pierderi ce-ar mai fi putut lupta;
Dar nimănui nu-i pasă. |
Continuare »
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
16 ian.
Now the ice lays its smooth claws on the sill,
The sun looks from the hill
Helmed in his winter casket,
And sweeps his arctic sword across the sky.
The water at the mill
Sounds more hoarse and dull.
The miller’s daughter walking by
With frozen fingers soldered to her basket
Seems to be knocking
Upon a hundred leagues of floor
With her light heels, and mocking
Percy and Douglas dead,
And Bruce on his burial bed,
Where he lies white as may
With wars and leprosy,
And all the kings before
This land was kingless,
And all the singers before
This land was songless,
This land that with its dead and living waits the Judgement Day.
But they, the powerless dead,
Listening can hear no more
Than a hard tapping on the floor
A little overhead
Of common heels that do not know
Whence they come or where they go
And are content
With their poor frozen life and shallow banishment. |
Spre prag ’şi-întinde gheaţa colţii netezi
Şi soarele sub chivăra-i de iarnă
Se uită de pe deal şi trece bolta
Prin ascuţişul spadei sale boreale.
La scocul morii apa
Răsună surd şi răguşit.
Pe drum, fata morarului
Cu degetele încleiate de paner
Juri că loveşte într-un caldarâm
De zeci şi zeci de leghe
Când tocurile ei batjocoresc
Pe morţi, pe Douglas, Percy,
Pe Bruce, acel ce zace în mormântu-i, alb
De lepră şi războaie,
Şi toţi regii care-au fost
Pân-a fi ţara fără regi,
Pe cântăreţii ce-au cântat
Pân-a fi ţara lor fără cântări,
Această ţară-ai cărei morţi şi vii aşteaptă Ziua de Apoi.
Ci ei, neputincioşii morţi,
Ascultă, dar nu mai aud decât
Un tropot sec pe surda pardoseală, ropot
Al tălpilor obişnuite care nu ştiu
De unde vin sau încotro se duc;
Şi-s mulţumiţi
De îngheţata viaţă
Şi de surghiunul neadânc. |
| Edwin Muir |
traducere de Leon Leviţchi |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
09 ian.
‘What is the world, O soldiers?
It is I:
I, this incessant snow,
This northern sky;
Soldiers, this solitude
Through which we go
Is I.’ |
— Soldați! Ce este lumea?
Eu, eu!
Eu sunt ninsoarea ce nu contenește
Și cerul greu;
Soldați, eu sunt pustia
Pe care o străbatem —
Doar eu! |
Walter de la Mare |
traducere de Andrei Bantaș |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
02 ian.
All saints revile her, and all sober men
Ruled by the God Apollo’s golden mean –
In scorn of which we sailed to find her
In distant regions likeliest to hold her
Whom we desired above all things to know,
Sister of the mirage and echo. |
N-o rabdă sfinții, nici acei ce vor să ție
A lui Apolo cale mijlocie –
Așa că am plecat să-i dăm de rost,
La capetele lumii de-ar fi fost:
Mirajul șoaptelor ne atrăgea
Un unic țel în viață era ea. |
It was a virtue not to stay,
To go our headstrong and heroic way
Seeking her out at the volcano’s head,
Among pack ice, or where the track had faded
Beyond the cavern of the seven sleepers:
Whose broad high brow was white as any leper’s,
Whose eyes were blue, with rowan-berry lips,
With hair curled honey-coloured to white hips. |
N-am pregetat; din câte sunt sub cer
Am cercetat de-a rând orice ungher
Între Vulcani aprinși și ghețuri moarte
Pe drumuri ce se-afundă mai departe
De grota celor șapte somnoroși.
Ca de ivoriu fruntea ei era.
Ochi de safir, buze – scorușe roșii,
Păr de culoarea mierii o-ncingea. |
The sap of Spring in the young wood a-stir
Will celebrate with green the Mother,
And every song-bird shout awhile for her;
But we are gifted, even in November
Rawest of seasons, with so huge a sense
Of her nakedly worn magnificence
We forget cruelty and past betrayal,
Heedless of where the next bright bolt may fall. |
Cu seva lunii mai, pomi din zăvoi
Pe Muma-Munte o sărbătoresc
Și-un timp o cântă neamul păsăresc;
Ci noi, chiar dacă gerul e în toi,
O preamărim atunci când își prăvale
Asupra noastră măreția goală,
Uitând cruzimea ei de altcândva
Și trăsnetele cari voi mai cădea. |
Robert Graves |
traducere de Leon Levițchi |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!