* a emonda înseamnă „a curăţa arborii de crengi” şi este un verb cu indicativul prezent el emondează

* empatie apare ca substantiv feminin, cu genitiv-dativul empatii [sic!], articulat empatiei; probabil că este vorba despre o greşeală strecurată, dar – în situaţia asta – nu sunt lămurită dacă termenul are plural (se referă la o „formă de intuire a realităţii prin identificare afectivă”)

! Empire este un franţuzism pronunţat ãpír, substantiv propriu care se desparte Em-pi-re şi se referă la perioada napoleoniană

! emu (pasăre) este substantiv masculin articulat émul, cu pluralul emu

! endecasilabic se referă exclusiv la versul de unsprezece silabe, motiv pentru care DOOM îl înregistrează ca fiind adjectiv cu formă de masculin pentru singular şi de feminin pentru plural – (versuri) endecasilabice

Sensul de bază al verbului a (se) rândui înseamnă „a aşeza într-o succesiune regulată, într-un rând, într-un şir, într-un şirag” – a alinia. Prin extindere de sens, are în vedere activitatea de „a pune ordine într-un domeniu de activitate”, având drept sinonime pe a aranja, a comanda, a decide, a dispune, a institui, a ordona, a organiza, a orândui, a rostui.

Atunci când este folosit cu valoare reflexivă, cuvântul se referă la „a urma unul după altul, a se afla, a fi situat sau aşezat unul în urma altuia, într-o anumită ordine”, fiind deci sinonim cu a se substitui, a se succeda, a se înşira, a se înşirui. Se poate folosi pentru inanimate, pentru evenimente, dar şi pentru oameni care se înlocuiesc unul pe celălalt, consecutiv.

Continuare »

* emirian („referitor la Emiratele Arabe Unite”) se desparte e-mi-ri-an, având valoare substantivală ori adjectivală, cu pluralul emirieni (e-mi-ri-eni) şi femininul emiriană-emiriene

! emisferă este unul dintre acei termeni afectaţi de noile reguli referitoare la despărţirea în silabe – e-mis-fe-ră (conform pronunţiei) şi e-mi-sfe-ră (conform structurii morfologice); termenul are genitiv-dativul emisferei şi pluralul emisfere. Din aceeaşi familie lexicală, apare în dicţionar !emisferic, pentru care se fac aceleaşi precizări referitoare la silabaţie; adjectivul masculin are pluralul emisferici şi femininul emisferică-emisferice.

* emisie (e-mi-si-e) este sinonim cu emitere, substantiv feminin cu genitiv-dativul emisiei şi pluralul emisii(le)

! emistih se poate despărţi e-mis-tih sau e-mi-stih, este substantiv neutru cu pluralul emistihuri şi se referă la fiecare dintre cele două jumătăţi ale unui vers, despărţite de cezură

! emitent îşi păstrează valoarea adjectivală – cu pluralul emitenţi şi femininul emitentă-emitente; în plus, noul DOOM precizează şi noua valoare substantivală

Verbul a risca face parte dintr-o categorie specială, a termenilor care se referă la spiritul uman şi la capacitatea de a acţiona în lipsa unor garanţii definitive date de procesul de anticipare. În funcţie de pericolul pe care îl presupune, cuvântul are în vedere „a participa la o acţiune nesigură, a acţiona ori încerca la noroc” – explicaţie fără o vibraţie foarte puternică, ori „a-şi pune în primejdie viaţa, onoarea, a (se) expune unui pericol posibil” – situaţie în care implicaţiile sunt mai serioase, mai profunde. Indiferent de accepţie, acţiunea în sine presupune un element atitudinal, acela de „a-şi asuma riscul”.

Două dintre elementele explicative mi-au atras atenţia în mod deosebit. Primul – că în ciuda acestei foarte puternice participări personale pe care o implică, verbul nu se foloseşte cu valoare reflexivă: forma mă risc este învechită şi nerecomandată de norma actuală. Al doilea – că explicaţiile cuvântului par să se situeze într-o zonă negativă. Am întâlnit una singură care făcea referire la faptul că asumarea riscului se face „biruind frica sau jena”, toate celelate având în prim-plan mai curând ceea ce se poate pierde. Lucru pe care îl găsesc surprinzător, pentru că, de obicei, nu riscăm nimic fără a avea şi ceva şanse de câştig…

Continuare »

* e-mail este un anglicism care se pronunţă iméĭl/ímeĭl, substantiv neutru cu pluralul e-mailuri (mesaje)

! emendánda apare cu o modificare referitoare la gen; termenul latinesc este acum un substantiv neutru cu formă doar pentru plural – „corecturi (tipografice) la un text”

! emigrant e sinonim cu expatriat, se desparte e-mi-grant, poate avea valoare substantivală sau adjectivală, masculin cu pluralul emigranţi şi femininul emigrantă-emigrante

! Eminenţa Sa deschide una dintre seriile de locuţiuni pronominale, formule reverenţioase cărora li s-a modificat ortografia (ambii termeni se scriu cu literă mare, conform normei actuale); genitiv-dativul este Eminenţei Sale, iar pluralul Eminenţele Lor. Apar, de asemenea, !Eminenţa Voastră (cu genitiv-dativul Eminenţei Voastre) şi, într-un articol separat al dicţionarului, !Eminenţele Voastre, din aceeaşi categorie a locuţiunilor.

* eminescianism (e-mi-nes-ci-a-nism) este indicat ca substantiv neutru. Din aceeaşi familie lexicală, avem *eminescolog, substantiv masculin cu pluralul eminescologi, în condiţiile în care eminescologia* nu este menţionată în DOOM2…

Verbul a (se) lungi face parte din fondul vechi al limbii, format de la un adjectiv provenit din latină. Are destul de multe sensuri, referindu-se, până la urmă, la creştere, fie că este vorba despre lungime – „a (se) face, a deveni mai lung”, fie despre înălţime – „a creşte în înălţime”, fie că se referă la volum – „a mări cantitatea”, fie la timp – „a face să dureze (mai) mult”. În registrul familiar, termenul se foloseşte pentru acţiunea de „a se culca, a se întinde pe ceva, pentru a se odihni”.

Cele mai interesante rămân, fără îndoială, sintagmele – care sunt multe şi extrem de expresive, cu frumoase întorsături de cuvinte. Se pot lungi urechile de foame („a răbda de foame, a fi flămând”), se pot lungi ochii sau căutătura a drum („a fi dornic de a pleca departe”), i se poate lungi cuiva nasul („a deveni obraznic”), se poate lungi pasul („a merge mai repede, a se grăbi”), se poate lungi vorba („a vorbi mai mult decât trebuie”) sau, dimpotrivă, există a nu mai lungi vorba („a întrerupe discuţia”).

Continuare »