! flămânzilă primeşte ceva modificări faţă de vechea normă; i se spune astfel unei „persoane veşnic flămânde”, în registrul popular şi familiar, iar substantivul poate fi atât masculin, cât şi feminin, având pentru genitiv-dativ forma lui flămânzilă

! fleaşc apare ca interjecţie, având articol diferit de interjecţia asemănătoare !fleoşc; diferenţa faţă de dicţionarul anterior pare să fie faptul că sunt privite independent una de cealaltă, deşi, din punct de vedere al sensului, ele rămân semnificativ apropiate („cuvânt care redă sunetul produs la lovirea unui corp moale şi elastic”)

* fleţ este un termen utilizat în limbajul familiar („om naiv, bleg, nedescurcăreţ”), având valoare adjectivală sau substantivală, masculin cu pluralul fleţi şi femininul fleaţă-fleţe

! fleuron (fle-u-ron) este „un ornament sculptat, în formă de floare sau de frunză stilizată, folosit mai ales în arhitectura gotică; o vinietă cu o asemenea formă, care se pune în fruntea sau la sfârşitul unui capitol”; substantivul are aceeaşi formă de plural ca şi în trecut – fleuroni, diferenţa fiind că DOOM2 îl plasează în clasa neutrelor

* a flexibiliza este un verb nou, cu indicativul prezent el flexibilizează

Verbul a (se) părăgini se foloseşte, în primul rând, referitor la terenuri necultivate, însemnând „a se transforma (în) ori a deveni paragină, a se acoperi cu buruieni”, întrucât termenul se formează de la substantivul paragină „plantă erbacee cu frunze înguste şi lungi, cu rădăcina puternică şi ramificată, care creşte îndeosebi pe locurile nelucrate”.

De asemenea, substantivul comun se referă, prin extindere de sens, la „terenul necultivat plin cu buruieni”, iar printr-o conotaţie metaforică are în vedere „starea unui teren sau a unei clădiri de care nu se îngrijeşte nimeni”. Sinonimele sunt ruină, dărăpănătură, pârloagă, denumind în acelaşi timp şi actul în sine, al părăsirii, al abandonării.

Continuare »

* fiziopatolog (fi-zi-o-pa-to-log) apare ca noutate, substantiv masculin cu pluralul fiziopatologi („specialist în fiziopatologie – ramură a medicinei care studiază modul de producere a bolilor”). Cu ajutorul aceluiaşi element de compunere se formează *fizioterapeut (substantiv masculin cu pluralul fizioterapeuţi) şi *fizioterapeută (substantiv feminin cu genitiv-dativul fizioterapeutei şi pluralul fizioterapeute) – adică specialişti în fizioterapie („metodă de tratament medical cu ajutorul agenţilor fizici: aer, lumină, apă, electricitate etc.”).

* flamenco este un hispanism care denumeşte un dans, substantiv neutru care se articulează flamencoul

! flash vine din limba engleză şi nu mai acceptă decât varianta grafică originală, cu pronunţia indicată fleş; este substantiv neutru articulat flash-ul şi având pluralul flash-uri. Din aceeaşi zonă lingvistică, apare *flashback (pronunţat fleşbec şi despărţit flash-back), substantiv neutru cu pluralul flashbackuri (flash-ba-ckuri).

* flatulenţă este şi el introdus ca noutate, substantiv feminin cu genitiv-dativul flatulenţei; termenul înseamnă „acumulare excesivă de gaze în stomac şi în intestine; evacuare frecventă, abundentă şi necontrolată a acestora; flatuozitate, meteorism”

* flauşat (se desparte fla-u-şat) este adjectiv masculin cu pluralul flauşaţi şi femininul flauşată-flauşate; se referă la „ţesături supuse unei prelucrări speciale, care le dau un aspect pufos şi moale”

Verbul a (se) gripa vine din franţuzescul gripper şi are două sensuri fundamentale. Într-un mod foarte ciudat, primul dintre acestea nu se referă la oameni, ci este un termen tehnic, folosit pentru motoare şi pentru piesele acestora, utilizat, prin urmare, exclusiv la persoana a treia – „a se bloca în timpul funcţionării, din cauza lipsei de lubrifianţi, din cauza unei ungeri defectuoase ori a unei răciri insuficiente”. Mult mai rar se foloseşte verbul acesta cu referire la oameni, moment în care înseamnă „a (se) îmbolnăvi de gripă”.

Lucrul mi se pare foarte ciudat, deoarece substantivul gripă are o mai largă răspândire cu sensul de „boală infecţioasă şi contagioasă, de natură virotică, localizată la nivelul aparatului respirator, care se manifestă printr-o stare generală proastă, febră, inflamaţia căilor respiratorii superioare, dureri musculare şi de cap etc.” Prin extindere de sens, e orice „afecţiune sezonieră care se manifestă prin febră, prin catar nazal sau bronhial”. Sinonimele sunt influenţă (rar), troahnă (popular) sau cataroi (învechit), şi nici poveste despre motoare.

Continuare »

* fitness este un anglicism introdus ca noutate, substantiv neutru fără formă de plural, care se articulează fitnessul

* fitopatolog este şi el un termen nou, substantiv masculin cu pluralul fitopatologi. Termenul înseamnă „specialist în fitopatologie (ramură a biologiei care studiază bolile plantelor)”, iar lui i se adaugă corespondentul feminin, mai rar utilizat, *fitopatologă – cu genitiv-dativul fitopatologei şi pluralul fitopatologe. Din aceeaşi sferă semantică, apar şi alţi termeni formaţi cu acelaşi element de compunere savantă, cum ar fi *fitosanitar („referitor la sănătatea plantelor”), adjectiv masculin cu pluralul fitosanitari şi femininul fitosanitară-fitosanitare. Nu în ultimul rând, menţionăm substantivul masculin *fitoterapeut (cu pluralul fitoterapeuţi) şi corespondentul său feminin * fitoterapeută (cu genitiv-dativul fitoterapeutei şi pluralul fitoterapeute).

! five o’clock apare ca anglicism a cărui pronunţie recomandată este faĭvoclóc, substantiv neutru cu pluralul five o’clockuri

* fixing este un termen folosit în economie şi finanţe, substantiv neutru care se articulează fixingul; este provenit din engleză şi înseamnă „cotaţie, cotă”

! fiziognomonie înseamnă „tendinţă de determina caracterul omului după înfăţişarea fizică, mai ales după fizionomie”; substantivul feminin are genitiv-dativul fiziognomoniei, iar noutatea adusă de DOOM2 este despărţirea în silabe, care se face în două moduri: fi-zi-og-no-mo-ni-e/fi-zi-o-gno-mo-ni-e

Verbul a supravieţui este unul foarte serios şi face parte din categoria verbelor vitale, având la bază unul dintre cele mai vechi şi mai nepervertite instincte ale omului. Sensul principal al termenului se referă la „a rămâne în viaţă după moartea cuiva sau după o catastrofă, un cataclism etc., a scăpa cu viaţă dintr-o nenorocire”, iar sinonimele cele mai folosite sunt, în funcţie de context – propriu, familiar, metaforic – a rămâne, a scăpa, a dăinui; cel din urmă are în vedere sensul de „a continua să existe”, fie şi numai în memoria cuiva.

Pare foarte sărac verbul acesta. Nu răzbate din el dramatismul, încleştarea, pasiunea. Nu se străduieşte să explice, să sugereze, să se umple de sensuri ori sinonimii. Este simplu şi clar ca însăşi viaţa, tot aşa precum e şi instinctul de conservare, rămas neatins în adâncimile noastre, dincolo de spoiala de civilizaţie şi cultură cu care atâta ne lăudăm. E la fel de firesc ca şi negaţia lui, intrate amândouă într-o loterie dincolo de puterile noastre, în care se decide cu paiul mai scurt cine scapă şi cine nu.

Continuare »