Verbul a cihăi face parte din fondul popular al limbii, fiind un regionalism din Moldova, care – se pare – vine dintr-un termen maghiar ce se traduce prin a lătra. Cuvântul înseamnă „a insista foarte mult pe lângă cineva pentru a face ceva, a plictisi pe cineva cu stăruinţele”, fiind echivalent cu expresia „a bate la cap pe cineva” şi stabilind sinonimie, în contexte diferite, cu verbe precum a bodogăni, a cicăli, a dăscăli, a sâcâi, a stărui.

Probabil cea mai cunoscută frază din literatura română în care apare acest termen este pasajul din Amintiri din copilărie de Ion Creangă: „Şi tot cihăia mama pe tata să mă mai dea undeva la şcoală, căci auzise ea spunând la biserică, în Parimei, că omul învăţat înţelept va fi şi pe cel neînvăţat slugă-l va avea”. Încercând, mai întâi, a-şi convinge soţul de necesitatea şcolii, femeia recurge apoi la o metodă mai simplă şi mai la-ndemână, la care – se ştie – nimeni nu poate rezista… Comentariile naratorului sunt absolut savuroase, iar determinarea mamei face din ea una dintre figurile emblematice ale Amintirilor.

Continuare »

! a se împăuna (îm-pă-u-na) trece în clasa reflexivelor, având, la indicativ prezent, forma el se împăunează

! a se împâcli se foloseşte rar („a se acoperi cu pâclă, a căpăta un aspect tulbure; a-şi pierde claritatea”) şi se desparte îm-pâ-cli; verbul are indicativul prezent se împâcleşte, imperfectul se împâclea şi conjunctivul prezent să se împâclească

! a se împeliţa (sinonim cu „a se întrupa, a se încarna”) este un termen învechit; trece în clasa reflexivelor şi are indicativul prezent se împeliţează. Anterior, exista şi forma a împieliţa, care a dispărut, dar este interesant faptul că în limbă pătrund doi termeni noi, derivaţi din el (şi nu din forma acum corectă): adjectivul masculin *împieliţat (cu pluralul împieliţaţi şi femininul împieliţată-împieliţate) şi substantivul masculin articulat *împieliţatul (=dracul).

! a se împicioroga apare ca element popular („a începe să meargă, a se pune pe picioare, a se întrema”) şi este reflexiv cu indicativul prezent se împicioroghează

* împingător este substantiv neutru, cu pluralul împingătoare

Verbul a (se) fortifica face parte dintre cele a căror pătrundere în limba română poate fi asociată fenomenului lingvistic numit relatinizare. Acesta a fost împrumutat din limba latină (din fortificare), unul dintre elementele care au favorizat acest proces fiind şi existenţa unor termeni similari în alte limbi romanice – franţuzescul fortifier, de la care l-am primit, direct, şi pe a (se) fortifia.

Are două sensuri de bază, unul utilizându-se în domeniul militar şi însemnând „a întări un loc prin lucrări de fortificaţie”. În această situaţie, termenul poate avea în vedere aşezări ori linii de luptă, fiind sinonim cu a consolida ori cu a (se) retranşa, care se foloseşte extrem de rar. De asemenea, e interesantă echivalenţa cu a (se) întemeia, o accepţie mai veche a acestuia referindu-se la stabilirea unui nou oraş.

Celălalt sens al verbului a (se) fortifica face trimitere la „a face ca organismul să fie mai puternic, mai rezistent, a face mai robust, a face să capete forţe fizice şi morale”, fiind sinonim cu a (se) căli, a (se) fortifia, a (se) oţeli sau, uneori, cu a (se) întrema. Dintre antonime, dicţionarele precizează câteva, doar pentru această a doua accepţie a cuvântului – a se hârbui, a se ramoli, a slăbi.

Continuare »

! îmbrăcăminte este substantiv feminin cu două forme de genitiv-dativ: îmbrăcămintei/îmbrăcăminţii; forma de plural este una singură – îmbrăcăminţi şi înseamnă „straturi de material)

* a împământa înseamnă „a lega la pământ”, verb cu indicativul prezent el împământează. Din aceeaşi familie lexicală, apare *împământare, substantiv feminin cu genitiv-dativul împământării şi pluralul împământări

* împătimit este adjectiv masculin cu pluralul împătimiţi şi femininul împătimită-împătimite

* împătrit apare ca adjectiv masculin cu pluralul împătrimiţi şi femininul împătrită-împătrite

! a împături rămâne singura formă a verbului (a împătura dispare), cu indicativul prezent eu împăturesc, imperfectul el împăturea şi conjunctivul prezent el să împăturească. Din infinitivul lung al acestuia se formează !împăturire, substantiv feminin cu genitiv-dativul împăturirii şi pluralul împăturiri.

Verbul a (se) uda are trei sensuri de bază şi dă o sumă de expresii foarte faine în limba română. Înseamnă, mai întâi de toate, „a umple, a acoperi, a îmbiba sau a stropi cu apă ori cu alt lichid; a băga, a muia ceva în apă sau în alt lichid”, fiind sinonim cu a (în)muia, a stropi, a umezi. Se poate referi, de asemenea, la ape curgătoare – „a străbate un ţinut (pe care îl alimentează cu apă)” sau stătătoare (mări, oceane) – „a scălda cu apele sale”. Cel de-al treilea sens are valoare reflexivă şi se utilizează mai ales pentru sugari, însemnând „a urina pe el (în scutece, în pantaloni)”.

Pentru că vine din latinescul udare, termenul a avut o viaţă lungă, timp în care a format expresii de tipul a-şi uda gura (a bea puţin, pentru a-şi potoli setea), a uda prânzul sau bucatele (a bea în timpul mesei vin sau alte băuturi alcoolice) ori a i se uda ochii (a i se umple ochii de lacrimi).

Continuare »

! a se izmeni este un termen din registrul familiar („a se purta fără naturaleţe, cu mofturi, a se fandosi; a se purta urât, a se strâmba la cineva, a se schimonosi, a face mutre”), verb care trece în categoria reflexivelor, cu indicativul prezent el se izmeneşte, imperfectul el se izmenea, conjunctivul prezent el să se izmenească

! î poate denumi litera, situaţie în care este fie substantiv masculin cu pluralul î, fie substantiv neutru cu pluralul î-uri. Pe de altă parte, atunci când denumeşte sunetul, *î este substantiv masculin cu pluralul î.

! a se îmbăţoşa trece în clasa reflexivelor, termen familiar care înseamnă „a deveni inflexibil, rigid, aspru”; verbul are indicativul prezent el se îmbăţoşează şi noi ne îmbăţoşăm, conjunctivul prezent el să se îmbăţoşeze şi gerunziul îmbăţoşându-se

* îmbâcsire este substantiv feminin cu genitiv-dativul îmbâcsirii

* îmbelşugat apare ca noutate, adjectiv masculin cu pluralul îmbelşugaţi, femininul îmbelşugată-îmbelşugate