Verbul a explicita face parte din fondul nou al limbii, ajungând în româneşte din franţuzescul expliciter. Dicţionarele precizează doar că termenul se referă la „a da un caracter explicit, a face explicit”, stabilind sinonimie cu a clarifica.

Mai multe lămuriri aduc dicţionarele despre explicit, care poate avea atât valoare adverbială, cât şi adjectivală. Acesta se foloseşte pentru vorbe, idei, gânduri, promisiuni (formale) etc. şi înseamnă „care este exprimat limpede şi nu lasă niciun dubiu”, fiind echivalent cu desluşit, lămurit, clar şi antonim al lui implicit. De asemenea, se poate utiliza pentru persoane – „care se exprimă clar şi fără echivocuri”, dar şi în sfera matematică, despre funcţii – „care este egal cu o anumită expresie ce conţine numai variabilele independente”.

Continuare »

! iugoslav are acum două modalităţi de despărţire în silabe (iu-gos-lav/iu-go-slav); are atât valoare adjectivală, cât şi substantivală, masculin cu pluralul iugoslavi, femininul iugoslavă-iugoslave

! iulian este adjectiv masculin cu o singură formă, deoarece funcţionează numai în structura calendar iulian (iu-li-an)

! a se ivi trece în clasa reflexivelor, verb cu indicativul prezent el se iveşte, imperfectul el se ivea, conjunctivul el să se ivească

* ivrit (limbă) este substantiv feminin (ebraica vorbită în Israel)

! izma-broaştei şi !izma-creaţă sunt două denumiri de plante, substantive feminine pentru care apar, în plus, formele de genitiv-dativ: izmei-broaştei, respectiv izmei-creţe

Verbul a (se) disciplina are, în limba română, rădăcini adânci, din latinescul disciplinari, care a ajuns la noi, se pare, pe filieră franceză – discipliner, dar îl găsim, de pildă, şi în italiană – disciplinare. Înseamnă, pe de o parte, „a (se) obişnui cu spiritul de disciplină, de ordine, a căpăta spirit de disciplină”, iar pe de altă parte, „a supune unei regule uniforme”. Termenul nu are alte accepţii şi nu pare a avea nici prea multe sinonime – poate doar a ordona ori a uniformiza (şi nu pentru toate situaţiile).

N-am fost niciodată o persoană extrem de disciplinată. Părinţii au ştiut întotdeauna să menţină un echilibru între ordine şi libertate, cu efecte pozitive în viaţa noastră de copii: au existat întotdeauna reguli de respectat, dar nu le-am simţit niciodată ca pe vreo povară imposibil de suportat. Iar rebeliunile specifice vârstei adolescentine au fost cu stoicism îndurate de sărmanii oameni… fără să-mi frângă întru totul independenţa. Şi cred, până astăzi, că în viaţa oricărui copil este necesar şi un dram de ordine.

Continuare »

* Itala este denumirea versiunii latine a Bibliei, substantiv propriu feminin cu genitiv-dativul Italei

! italienist (i-ta-li-e-nist) este substantiv masculin cu pluralul italienişti; se referă fie la specialistul sau elementele care aparţin italienismului („curent lingvistic din sec. XIX care urmărea să apropie prin mijloace artificiale limba română de italiană”), fie la „specialist în limba, literatura şi cultura italiană”. DOOM 2 menţionează şi femininul !italienistă, cu genitiv-dativul italienistei şi pluralul italieniste.

* item substantiv (element al unui test; unitate lexicală; categorie gramaticală) este menţionat ca având atât valoare masculină, cât şi neutră, cu trei forme acceptate pentru plural: itemi/itemuri/iteme. Acesta se alătură unei forme omonime, adeverbul item provenit din latină, care înseamnă „de altfel, în plus”.

* a itinera este noutate, verb cu indicativul prezent el itinerează

* iubăreţ este un termen popular, adjectiv masculin cu pluralul iubăreţi şi femininul iubăreaţă-iubăreţe

Verbul a (se) începe are două semnificaţii principale, pe baza cărora se construiesc toate celelalte sensuri ale termenului. Valoarea tranzitivă se referă la „a realiza prima parte dintr-o lucrare, dintr-o acţiune, dintr-o serie de lucrări sau de acţiuni”, dar şi „a lua, a scoate, a consuma prima porţiune din ceva”. Valoarea intrazitivă este utilizată cu referire la stări şi fenomene, însemnând „a se arăta, a se ivi, a se manifesta (cu primele semne)”, iar adăugarea nuanţei reflexive determină sinonimia cu a porni.

Există, de asemenea, o serie de expresii echivalente pe care dicţionarele le menţionează, precum a se pune să…, a fi pe cale de/să…, a prinde a/să…, a se apuca de ceva. Dintre sinonime, mai pot fi amintite verbe precum a concepe, a debuta, a inaugura, a iniţia, a întreprinde, a se naşte, a purcede. Antonimele sunt, şi ele, destul de numeroase – a continua, a înceta, a încheia, a mântui, a (se) sfârşi, a termina.

Continuare »

* Ispas (nume de persoană) apare ca noutate, substantiv propriu masculin; acesta se alătură substantivului anterior precizat Ispas – neutru, numele sărbătorii

! israelian (referitor la statul Israel) se desparte is-ra-e-li-an şi are atât valoare substantivală, cât şi adjectivală, masculin cu pluralul israelieni şi femininul israeliană-israeliene

! israelit este un sinonim al lui evreu şi are, de asemenea, valoare de adjectiv sau de substantiv, masculin cu pluralul israeliţi şi femininul israelită-israelite

! a se isteţi trece în clasa reflexivelor, fiind un verb din fondul vechi al limbii, cu indicativul prezent el se isteţeşte, imperfect el se isteţea, conjunctiv prezent el să se isteţească

* Isus / Iisus este substantiv propriu masculin şi are acum două variante grafice acceptate