! a îngemăna păstrează o singură formă, în locul dubletelor anterior acceptate; are indicativul prezent eu îngemănez, tu îngemănezi, el îngemănează, iar conjunctivul prezent el să îngemăneze

! înghesuit apare ca substantiv neutru (separat de structura pe înghesuite, locuţiune adverbială)

! înghioldeálă este un termen popular sinonim cu înghionteală; este substantiv feminin cu genitiv-dativul înghioldélii şi pluralul înghioldéli

! a se îngrija face parte din fondul vechi al limbii şi înseamnă a se nelinişti; are indicativul prezent se îngrijează şi gerunziul îngrijându-se

! a se înhăita (în-hăi-ta) trece în clasa reflexivelor, verb cu indicativul prezent se înhăitează

Verbul a serba înseamnă „a marca printr-o solemnitate” şi este echivalent cu a sărbători (un fapt important, un eveniment memorabil etc.), fiind, în acelaşi timp, şi elementul de la care se formează o întreagă familie lexicală (a sărbători vine din sărbătoare, care se formează de la a serba cu sufixul -ătoare).

Termenul este moştenit chiar din limba latină, din servare, iar sinonimele sunt destul de numeroase, utilizate în contexte diferite: a aniversa, a celebra, a cinsti, a comemora, a lăuda, a omagia. În mod cât se poate de evident şi de mulţumitor, se asociază cu liniştea şi cu odihna, referindu-se şi la „a ţine sărbătoare”, stabilind sinonimie cu a nu lucra, a prăznui.

Continuare »

! înfundat apare ca substantiv neutru (fără a i se mai limita, se pare, folosirea la structura pe înfundate); termenul se referă la „faptul de a (se) înfunda”

* a înfurca înseamnă „a lua cu furca”; este învechit şi popular, verb cu indicativul prezent înfurcă, imperfectul înfurca şi conjunctivul să înfurce

! a se înfurci este sinonim cu a se bifurca; este un reflexiv utilizat în sfera populară, verb cu indicativul prezent se înfurceşte, imperfectul se înfurca şi conjunctivul prezent să se înfurcească

! a îngăima (în-găi-ma) are acum câte două forme acceptate pentru indicativ prezent eu îngăim/îngaim, tu îngăimi/îngaimi, păstrând câte una pentru persoana a III-a – el îngaimă şi conjunctivul prezent el să îngaime

! a se îngâmfa trece în clasa reflexivelor şi are tot câte două forme – indicativ prezent el se îngâmfează/îngâmfă. Din aceeaşi familie lexicală, !îngâmfare este substantiv feminin cu genitiv-dativul îngâmfării (forma de plural nu mai este precizată).

Verbul a (se) îndatora are, conform dicţionarelor explicative, trei sensuri principale. Atunci când este tranzitiv, se poate referi la „a obliga, a impune ca o datorie, a sili pe baza unei obligaţii, a lega prin constrângere” – cele patru verbe utilizate pentru lămurirea sensurilor putând fi considerate, în acelaşi timp, şi sinonime.

Nuanţa reflexivă a verbului are în vedere acţiunile ce au ca urmare îndatorarea (de cele mai multe ori, din punct de vedere financiar): „a face datorii, a se încurca în datorii”, stabilind sinonimie cu a se împrumuta şi putându-se chiar referi la „a oferi drept garanţie, a da un bun în gaj în schimbul unui împrumut”.

Pe de altă parte, termenul poate avea în vedere şi „a obliga (moral) pe cineva la recunoştinţă printr-un ajutor dat la nevoie, a face cuiva servicii”, fiind, astfel, sinonim cu a (se) angaja. Interesant este faptul că, atunci când cineva îţi face un serviciu, pare mult mai potrivită folosirea verbului a îndatora decât utilizarea substantivului datorie. E o diferenţă subtilă de nuanţă, dar notabilă, probabil din cauza contaminărilor substantivului dinspre sfera negativă.

Continuare »

* a se înduşmăni este un regionalism, verb reflexiv cu indicativul prezent se înduşmăneşte, imperfectul se înduşmănea şi conjunctivul prezent să se înduşmănească

* în faţă- apare ca locuţiune prepoziţională, în structuri de tipul în faţa-i

! a înfiripa rămâne cu o singură formă, pentru indicativ prezent se păstrează înfiripă

! a înfoia îşi simplifică şi el formele: indicativ prezent el înfoaie şi noi înfoiem, conjunctiv prezent să înfoaie şi gerunziul înfoind

! a se înfrupta trece în clasa reflexivelor (se înfruptă), la fel ca şi !a se înfumura (se înfumurează)

Verbul a (se) potoli are două sensuri de bază, primul dintre acestea referindu-se la fenomene ale naturii – „a pierde sau a face să-şi piardă din intensitate, din tărie, din viteză etc.”, situaţie în care este sinonim cu a (se) alina, a (se) calma, a (se) domoli, a (se) îmblânzi, a (se) linişti, a (se) ogoi, a ostoi, a (se) tempera. Termenul poate avea în vedere şi sensul „a înceta sau a face să înceteze un lucru început, o acţiune în desfăşurare”, fiind sinonim cu a (se) încheia, a (se) sfârşi, a (se) termina.

Varianta reflexivă a verbului se foloseşte despre foc sau o materie – „a arde mocnit”. De asemenea, se poate referi la persoane şi manifestările lor, având în vedere sensul de „a ajunge la o stare de linişte, a(-şi) recăpăta calmul”, echivalent cu a (se) astâmpăra, a (se) cuminţi, a (se) stăpâni. Sunt, pe lângă acestea, şi alte sinonime des folosite: a amuţi, a atenua, a compensa, a despăgubi, a dispărea, a înceta, a (se) modera, a muţi, a răsplăti, a reduce, a (se) reţine, a stăpâni, a stăvili, a (se) stinge.

Continuare »