Atât cuvântul „tragedie„, cât şi echivalentul „tragedy” din limba engleză, ca şi echivalentele din multe alte limbi, îşi au originea în termenul grecesc „tragodia„, care înseamnă… „cântecul caprei”.

Nu se ştie cu exactitate de ce tragediilor greceşti antice li se dădea acest nume. O ipoteză susţine că probabil făcea referire la pieile de capre pe care actorii le purtau pentru a portretiza satiri şi alte creaturi mitice care apăreau deseori în piese. Nu este exclus să aibă legătură şi cu „tânguirea” unor personaje, care unora poate le suna caprin.

Cuvântul „deadline” este tot mai folosit în lumea de azi, în care totul trebuie să funcţioneze cât mai eficient, cu sensul de „termen limită”. De fapt, cuvântul a prins atât de bine, încât a depăşit graniţele limbii engleze, fiind preluat şi în alte limbi. Probabil că la aceasta contribuie şi plasticitatea sa: dacă depăşeşti „linia”, eşti „mort”.

Interesant este faptul că iniţial „deadline” („linia morţii”) avea sensul invers. Dacă o astfel de linie era trasată pe pământ la o închisoare militară, prizonierul care o trecea risca să fie împuşcat. Cuvântul a devenit frecvent utilizat în timpul Războiului Civil, odată cu execuţia lui Henry Mirz, un maior elveţian din armata confederată, care întrebuinţase în mod abuziv o „linie a morţii” în timpul conducerii sale brutale la Camp Sumter din Anderson, Georgia.

Sensul actual a apărut la începutul secolului XX, în jurnalism, unde termenele de finalizare a articolelor chiar trebuie respectate.

În 1872, doi bărbaţi au început să lucreze la un dicţionar de cuvinte de origine asiatică folosite de britanicii din India. De la publicarea sa, lucrarea de 1.000 de pagini nu a ieşit niciodată de sub tipar, o nouă ediţie fiind programată să apară în 2013.

Titlul scurt şi misterios al dicţionarului este „Hobson-Jobson”.

Subtitlul dezvăluie mai multe: „Un glosar de cuvinte şi expresii colocviale anglo-indiene şi de termeni înrudiţi etimologic, istoric, geografic şi discursiv. Autori: Colonel Henry Yule şi A.C. Burnell.”

Continuare »

În lumea anglofonă, mulţi părinţi le şoptesc copiilor înainte de culcare: „Good night, sleep tight, don’t let the bed bugs bite!„. Probabil cea mai apropiată expresie în română este „Noapte bună, vise plăcute, puricii să te sărute!”, dar diferenţele de detaliu sunt semnificative.

Expresia a luat naştere în secolul al XVI-lea, când fermierii britanici au decis că dormitul în paturi este mai confortabil decât cel pe jos. Din nefericire, aceasta nu a însemnat un salt calitativ prea mare. Patul consta din saltele umplute cu paie sau frunze, legate cu sfoară de nişte cadre din lemn. Ca să te afli în siguranţă în pat, trebuia să strângi bine sforile înainte de culcare. Aşa a apărut expresia „sleep tight”.

Deoarece saltelele erau făcute din materiale organice, adesea în ele îşi făceau culcuş tot felul de mici vietăţi, în special „bed bugs” („ploșnițe de pat”). Şi cum ciupiturile acestora nu erau deloc plăcute, urarea avea un sens cât se poate de propriu. Sensul a devenit amuzant doar când problemele au început să dispară.

Expresia „lets hang out” este indubitabil una dintre cele mai populare. În româneşte sună cam ciudat: „hai să atârnăm afară” – aşa că nu poţi să nu te-ntrebi de unde vine.

În mod surprinzător, datează de pe vremea când comercianţii aşezau prăjini în faţa prăvăliilor. De prăjini atârnau stindarde care făceau reclamă bunurilor. Acestea au apărut cu mult înainte de panourile publicitare şi funcţionau mult mai bine decât să strigi în gura mare la întâmplare sloganuri comerciale tuturor trecătorilor. Aceste stindarde au ajuns să fie cunoscute drept locuri de întâlnire. Ele erau punctele în care oamenii (mai ales tinerii) se întâlneau şi pierdeau timpul cu prietenii lor.

Expresia verbală „to give somebody the cold shoulder”, destul de folosită în limba engleză, nu înseamnă, cum s-ar putea crede, „a oferi cuiva un umăr rece”, pentru că nu este vorba despre „shoulder” cu sensul uzual, de „umăr”, ci de „spată” de la un animal.

Expresia îşi are originea în timpul Evului Mediu, referindu-se la două situaţii. Prima era atunci când un musafir depăşea durata în care era binevenit în vizită. Acestor persoane li se servea spată, de obicei de ovină, intenţionat rece. După cum se ştie, aceasta nu pică deloc bine la stomac. Acest gest pasiv-agresiv continua până când oaspetele nedorit se dumirea şi pleca. Cea de-a doua situaţie era atunci când spete reci erau aruncate cerşetorilor pentru a-i descuraja să cerşească. Altfel spus, li se dădea ceva de mâncare, dar nu ceva ce şi-ar putea dori.

Aşadar, cea mai apropiată traducere în română este „a trata cu răceală” – deşi, pentru a fi cât mai aproape de original, ar trebui adăugat şi un strop de sictir.