Chiar şi vorbitorii nativi confundă uneori cuvintele „sight” şi „site„, dat fiind că seamănă atât ca ortografie, cât şi ca pronunţie.

Ambii termeni au atât valoare de substantiv, cât şi de verb.

Ca substantiv, „sight” este un lucru văzut. Ca verb, înseamnă „a ochi ceva” sau „a pune ochii pe ceva”.

„Site” vine din latinescul „situs” – loc, poziţie. Sensul principal pentru utilizatorii internetului este probabil „adresă web”. Ca verb, înseamnă „a atribui un loc”.

Contextul în care „site” se confundă uşor cu „sight” este legat de localizarea fizică.

Ştie toată lumea, adjectivul „wet” înseamnă „umed”, „ud”. Iar ca verb, nu-i de mirare, înseamnă „a umezi”, „a uda”.

Dar iată că intră în scenă mult mai rar întâlnitul cuvânt „whet„. Ca verb, înseamnă „a ascuţi”, „a da la tocilă” (o lamă sau aşa ceva). La prima vedere, sensul lui „whet” este foarte diferit de cel al lui „wet„, nu le-ai putea confunda vreodată. Numai că „whet” are şi un sens figurat. Se referă la ascuţimea simţurilor când te apucă o poftă – aşadar „a aţâţa”, „a stimula”, „a excita”. Dacă e vorba de mâncare, asta aduce cu „a face să plouă-n gură”. Iată umezirea!

Cuvântul „whet” se foloseşte şi ca substantiv, însemnând „ascuţire”. Iar la figurat – „stimulent”, „aperitiv”.

În vorbire, „wet” şi „whet” sunt mai uşor de confundat, doarece mulţi vorbitori pronunţă „wh” ca „w”.

Adjectivul „venal” înseamnă acelaşi lucru în limba engleză ca şi în limba română. Numai că – în ambele limbi – puţini ştiu clar ce înseamnă, chiar dacă l-au auzit pe la ştiri sau prin altă parte. Nu este despre vene, ci e definit astfel: care este lipsit de scrupule, care face orice lucru (reprobabil) pentru bani. Altfel spus, coruptibil.

În limba engleză mai există un adjectiv asemănător ca ortografie: „venial„. Catolicii sunt familiarizaţi cu acest cuvânt, care face referire la un păcat mai mic decât păcatul de moarte. Adică „scuzabil”, „de iertat”. Într-un context laic, „a venial fault” („o greşeală scuzabilă”) este cea care nu merită blam aspru.

După cum se observă, nu este nicio asemănare de sens între „venal” şi „venial„. Pentru a evita confuziile, de remarcat că „venal” se referă de obicei la oameni, pe când venial se referă întotdeauna la fapte.

Unele cutii de culori au peste o sută de creioane colorate, printre ele aflându-se misterioasele nuanţe „lut roşu ars” şi „sienna arsă”. Aceste nuanţe provoacă nedumerire pe continentul nord-american, nu doar pentru că multe persoane nu ştiu ce reprezintă, ci şi din cauza folosirii cuvântului „burnt” (nu „burned”) pentru „ars”: „burnt umber”, „burnt sienna”.

În urma procesului de ardere a metalelor sau mineralelor se schimbă culoarea tuturor oxizilor rămaşi. Prin urmare, o culoare descrisă ca „arsă” poate fi un ton mai închis sau cu o tentă de gri mai accentuată decât culoarea standard cu acelaşi nume. De exemplu, „lut roşu” („umber”) este culoarea pământului maroniu care conţine oxizi de fier şi mangan. După încălzire, devine culoarea maro-roşcat cunoscută sub denumirea de „lut roşu ars”. „Sienna” este un pământ care conţine fier şi are o culoare maro-gălbui înainte de încălzire. După ardere capătă, de asemenea, un ton maro-roşcat.

Doar în engleza americană se face distincţie între cele „burnt” şi „burned”. În alte regiuni în care se vorbeşte limba engleză, ambele sunt acceptate ca forme de trecut ale verbului „burn”.

Nu a fost dintotdeauna aşa. Înainte de secolul al XVI-lea, „burned” era singura formă existentă. În timp, vorbitorii au început să pronunţe „-t” în loc de „-ed” la sfârşitul verbelor. Această modă a prins puţin în SUA şi Canada, însă nu suficient cât să devină o parte uzuală a limbajului. În Marea Britanie şi alte ţări, varianta cu „-t” a devenit folosită în masă.

În engleza americană, „burned” e folosit în mod obişnuit ca formă de trecut a verbului „burn”; iar „burnt” este mereu adjectiv.

În limba engleză, substantivul „gamut” înseamnă „gamă” (serie de elemente care au legătură). Destul de simplu. Însă etimologia termenului este chiar interesantă.

În Evul Mediu, pe vremea când încă nu se consacrase sistemul de notare muzicală DO-RE-MI-FA-SOL-LA-SI, cea mai joasă notă muzicală în sistemul conceput de Guido d’Arezzo era numită GAMMA UT – botezată după litera grecească GAMMA, UT indicând că e cea mai de jos. (Ulterior, UT a fost înlocuit cu DO).

În timp, „gamma ut” a devenit „gamut„, denumind şi ambitusul unei anumite voci sau al unui anumit instrument muzical.

De pe la 1620, termenul a început să fie aplicat nu doar în muzică, ci şi în alte domenii. De exemplu, mai recent, „gamut” înseamnă şi gama de culori ce pot fi reproduse de un anumit dispozitiv sau gama de culori a unei imagini. Lista de utilizări posibile rămâne deschisă.

În ziua de azi, termenul „punk” e asociat cu o muzică rebelă şi apariţii non-conformiste. Cei care au prins începuturile acestui curent, îşi amintesc că înseamnă pur şi simplu „golan” – adică tânăr dintre cei gata oricând să facă ceva antisocial.

Nimeni nu ştie de unde provine termenul „punk„, însă deşi sensul s-a tot schimbat, niciodată nu a fost de bine. Cel mai vechi sens din limba engleză era de sinonim pentru prostituată, sens cu care apare în „Măsură pentru măsură” de William Shakespeare. Apoi a devenit „fetiţă”, în sensul masculin, mai ales puşcărie (dacă înţelegi ce spun).

Pe la 1900, a început să fie folosit cu înţelesul de criminal sau ajutor de criminal. Prin anii 1920-30, era o persoană fără reputaţie sau fără experienţă. De aici a devenit persoană bună de nimic. Iar până la „golan” nu a mai fost decât un pas.