Iulia Muşat

* Alba Iulia apare ca substantiv propriu feminin, cu genitiv-dativul Albei Iulia (silabaţie -li-a); alături de acesta, noile sale derivate: * albaiulian, folosit şi ca adjectiv variabil (albaiulieni, albaiuliană, albaiuliene), dar şi * albaiuliancă, cele două substantive denumind locuitorii acestui oraş

alb nu este un cuvânt nou, dar unele compuse ale sale sunt proaspăt acceptate: * alb-albastru, * alba-neagra, * alb-argintiu, * alb-gălbui, * alb-negru

albastru contribuie şi el la îmbogăţirea vocabularului cu * albastru-azuriu, * albastru-deschis

! albií este un verb ciudat al limbii române, foarte rar folosit, lucru ce determină considerarea lui, la o primă vedere, drept o greşeală a lui albi; exista, însă, chiar din DOOM-ul vechi, însemnând „a lua forma unei albii”, noutatea fiind trecerea lui în clasa reflexivelor; avem, prin urmare, albiéşte (sli. -bi-e-), albiá (sil. -bi-a); albiáscă; albiínd (sil. -bi-ind)

* Albion, vechiul nume al Marii Britanii, face şi el parte dintre substantivele proprii nou introduse în dicţionar

* airbag e un anglicism adus pe meleaguri mioritice cu tot cu pronunţie (érbeg); despărţirea în silabe respectă regula compuselor (air-bag), iar pluralul pare cât se poate de autohton (airbaguri)

* aiuri, verb folosit în limbaj familiar cu sensul de a zăpăci, lipsea până acum (nu bănuiesc de ce, că doar ne e propriu ca aerul); s-a revenit spectaculos la realitate, şi iată-l, cu prezentul aiuresc, trecutul aiurea şi realizabilul să aiurească

* à la vine să sporească numărul prepoziţiilor rafinate preluate de la fraţii noştri francezi, motiv pentru care DOOM-ul nu găseşte cu cale a da mai bun exemplu decât à la Cluj; independent, sunt menţionate * à la carte (pronunţat alacart), * à la grecque (pronunţat alagrec), * à la longue (pronunţat alalong), * à la russe (pronunţat alarüs)

! ala-bala nu mai este substantiv invariabil, ci interjecţie

alaltăieri era şi-nainte, dar în noul DOOM dă o serie de adverbe compuse, în funcţie de momentul zilei, precum *alaltăieri-dimineaţă, *alaltăieri după-amiază, * alaltăieri după-masă, * alaltăieri-noapte, * alaltăieri-seară

! agríş / ágriş („arbust cu ramuri spinoase, cu frunze lobate şi cu fructe comestibile, care creşte spontan în regiunile de munte”) are, de-acum înainte, două variante de pronunţie; pluralul agrişi acceptă şi el două modalităţi de accentuare, cum, de altfel, se întâmplă şi cu fructele agrişe

* agroalimentár e un nou adjectiv compus, cu silabaţie (a-gro-); forma de feminin este agroalimentáră, iar pluralul este agroalimentári – agroalimentáre; alţi compuşi de tipul acesta sunt * agroindustrial, * agroturism

! ahtiá este inclus în noul DOOM, precizându-se că există doar cu valoare reflexivă, ea însăşi rar folosită; ultimele două silabe sunt (-ti-a), iar formele indicate se ahtiáză, ne ahtiém, să se ahtiéze, ahtiíndu-se stabilesc paradigma termenului; personal, mi se pare că mult mai folosit este adjectivul ahtiat, provenit din participiul acestui verb

! aici apare şi el cu o modificare; rămâne singura formă corectă a acestui adverb de timp, renunţându-se definitiv la aicea, care era şi el acceptat anterior

* aide-mémoire completează seria cuvintelor străine recent intrate în limbă, de data aceasta din franceză, cu pronunţia [edmemoár], cu despărţirea grafică în (ai-de-mé-moi-re); este înregistrat ca substantiv neutru, cu formă articulată aide-mémoire-ul şi pluralul aide-mémoire-uri

* agabatiric e dat drept adjectiv masculin, cu forme pentru feminin – agabaritică şi pluralul agabaritici-agabaritice

! aglutina a intrat în grupul reflexivelor, în aşa fel încât indicativul prezent este se aglutinează

! agnostic capătă drepturi depline între cuvinte (până acum se făcea trimitere la gnostic); întreaga familie de cuvinte acceptă două variante de silabaţie: ag-nos-tic/a-gnos-tic, ag-nos-ti-cism/a-gnos-ti-cism, ag-no-zí-e/a-gno-zí-e

* agóră, termen proaspăt introdus în limbă, desemnează un „spaţiu public” şi provine din grecescul ce există deja la noi: agorá – „piaţă publică în Antichitate”

* agreement înseamnă „acord”, se pronunţă [ăgriment] şi se desparte a-gree-ment; continuă să existe agrement, căruia i se adaugă ceva sensuri: „plăcere, consimţământ, acord”

* aflui este un verb nou care înseamnă „a curge spre un anumit loc”, iar prin extindere „a se deplasa convergent către un punct”; există un termen latinesc şi unul franţuzesc indicaţi drept origine, iar în limba română sunt mai vechi deja termenii din aceeaşi familie lexicală afluent şi afluenţă; acum avem şi afluire

* africanist este un sinonim nou al cuvântului deja folosit africanolog; noul termen are indicată şi forma de feminin (drept alt substantiv) – africanistă, dar şi forma pe care o are ştiinţa cu care se îndeletnicesc numiţii, adică africanistică

* afro apare nu numai ca element de compunere, ci şi ca adjectiv invariabil sau adverb, lexem de sine stătător

* aftershave îşi intră în drepturi cu pronunţia áftărşeiv; multă lume foloseşte produsul, acum e legal să-i spunem şi pe nume

* afurisit e şi el primit între vorbe, mai plastic decât altele (îmi pare mie), ca adjectiv şi substantiv cu sensul de „blestemat, câinos”, sau „excomunicat, anatemizat”

* aeroduct este un nou introdus substantiv neutru, denumind o „conductă specială pentru introducerea aerului în încăperi, instalaţii subterane”; pluralul cuvântului este aeroducte

! aeronautic era doar amintit în vechiul document, făcându-se trimitere la nautic; noul DOOM precizează faptul este el însuşi adjectiv, cu forme pentru masculin, feminin – aeronautică, cu pluralul aeronautici – aeronautice

* afară că (familiar) şi afară de sunt două dintre locuţiunile acceptate de acum înainte

! affetuoso este un italienism acceptat şi anterior; ceea ce s-a modificat este modul de pronunţie: adverbul va fi pronunţat cu z în loc de s şi cu sunetele –tuo– într-o silabă

! afgan are acceptată o a doua grafie, afghan, care se pronunţă, însă, la fel; nou introdusă este denumirea limbii, * afgană/afghană; dintr-o categorie aparte, cea a substantivelor proprii, se alătură denumirea ţării *Afganistan/Afghanistan