* Alba Iulia apare ca substantiv propriu feminin, cu genitiv-dativul Albei Iulia (silabaţie -li-a); alături de acesta, noile sale derivate: * albaiulian, folosit şi ca adjectiv variabil (albaiulieni, albaiuliană, albaiuliene), dar şi * albaiuliancă, cele două substantive denumind locuitorii acestui oraş

alb nu este un cuvânt nou, dar unele compuse ale sale sunt proaspăt acceptate: * alb-albastru, * alba-neagra, * alb-argintiu, * alb-gălbui, * alb-negru

albastru contribuie şi el la îmbogăţirea vocabularului cu * albastru-azuriu, * albastru-deschis

! albií este un verb ciudat al limbii române, foarte rar folosit, lucru ce determină considerarea lui, la o primă vedere, drept o greşeală a lui albi; exista, însă, chiar din DOOM-ul vechi, însemnând „a lua forma unei albii”, noutatea fiind trecerea lui în clasa reflexivelor; avem, prin urmare, albiéşte (sli. -bi-e-), albiá (sil. -bi-a); albiáscă; albiínd (sil. -bi-ind)

* Albion, vechiul nume al Marii Britanii, face şi el parte dintre substantivele proprii nou introduse în dicţionar