Iulia Muşat

Verbul a (se) amăgi înseamnă, în primul rând, „a lua un neadevăr drept adevăr”. Şi de la această idee, merge pe două coordonate: pornind de la neadevărul venit din afară, al altora care „spun minciuni”, ori de la cel născut în noi înşine. Prin urmare, sinonimele pot avea dublă valenţă, tranzitivă şi reflexivă: a (se) înşela, a (se) păcăli, a (se) minţi. Extrem de surprinzător mi s-a părut antonimul indicat de dicţionare – a dezamăgi. Căci din ce-am spus până acum despre a amăgi, nu-mi sare în ochi vreo conotaţie pozitivă. Deci antonimul unui negativ e tot negativ? O fi bună dezamăgirea ori amăgirea atunci?

Metodele prin care se realizează amăgirea unora de către alţii sunt extrem de diverse, iar efectul este cu atât mai reuşit cu cât inventivitatea este mai mare. Dicţionarele vorbesc despre recurgerea la mijloace necinstite, despre promisiuni false, despre minciuni profitând de încrederea cuiva. Însă una dintre cele mai interesante trimiteri ale termenului se referă la dimensiunea magică a vieţii, apărând astfel sinonime ca – a atrage, a îmbia, a ispiti, a ademeni, a momi, a seduce, a tenta, a vrăji, a fermeca, ori mai vechile a aromi şi a năpăstui (care include şi rezultatul concret, lipsit de echivoc).

Continuare »

* dance este un anglicism ce denumeşte un tip comercial de muzică, cu pronunţia dens şi silabaţia dan-ce; substantivul neutru se articulează dance-ul (pronunţat densul). Din aceeaşi familie, îl găsim pe !dancing „local de petrecere unde se dansează”, substantiv neutru căruia i se schimbă pronunţia – densing (anterior era dansing), cu pluralul dancinguri.

! dandy revine la forma etimologică (dispare varianta dandi), anglicism pronunţat dendi, substantiv masculin cu pluralul dandy şi articularea dandy-ul/dandy-i

! dansant este adjectiv masculin (în norma veche intra la neutre) cu pluralul dansanţi şi femininul dansantă-dansante

! daravelă/daraveră acceptă acum ambele variante (anterior era preferat cel de-al doilea); termenul funcţionează în registrul arhaic, popular şi familiar, substantiv feminin cu genitiv-dativul daravelei/daraverii şi pluralul daravele/daraveri; în ceea ce priveşte semnificaţia, înţelegem „afacere, belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, nevoie, pacoste, pocinog”, dar şi o foarte surprinzătoare utilizare argotică referitoare la „organ sexual”

* dare de mână (bogăţie) este o locuţiune substantivală nouă (anterior funcţiona în registrul argotic) de gen feminin, cu genitiv-dativul dării de mână. Din aceeaşi familie, !dare de seamă (raport) îşi modifică valoarea morfologică (din substantiv + prepoziţie + substantiv) în locuţiune substantivală de gen feminin, cu genitiv-dativul dării de seamă şi pluralul dări de seamă.

Verbul a pedepsi apare ca un răspuns firesc la eroarea umană, cu grade diferite de gravitate. Înseamnă „a aplica cuiva o pedeapsă”, fie pentru o greşeală, fie pentru o infracţiune săvârşită. Termenul se poate referi la „a supune unor chinuri” ce pot fi de natură fizică sau morală, dintre toate acestea cea mai dură fiind (dacă e făcută bine şi cu reale remuşcări) auto-pedepsirea – a se chinui, a se tortura, a suferi. Foarte interesante mi s-au părut a fi sinonimele, extrem de numeroase şi diferite din punct de vedere semantic, în funcţie de domeniul de aplicabilitate.

Cea mai răspândită utilizare se circumscrie spaţiului juridic, mergând de la a sancţiona, până la a condamna, a osândi. Una dintre cele mai aprige instanţe de pedepsire este însă cea divină, motiv pentru care, foarte des, Dumnezeu bate, ceartă, obliceşte, răsplăteşte ori răzbună. Iar sinonimele utilizate în spaţiul sacrosanct al Bisericii sunt a canoni, chiar a chinui şi a căzni. Forme extreme ale pedepselor pot face trimitere la termeni având conotaţii mai dure, precum a schingiui sau a tortura. E ciudat… într-o religie în care verbul fundamental este a ierta, cu întoarcerea celuilalt obraz – deci antonimul perfect…

Continuare »

! damblagiu este menţionat ca termen popular şi familiar, având (în plus faţă de norma anterioară) atât valoare adjectivală, cât şi formă pentru feminin – damblagíe; pluralul pentru ambele genuri este damblagii; din punct de vedere al sensului, precizăm că termenul se referă la o „persoană care suferă de dambla” şi are un sens propriu – apoplectic, paralitic, dar şi unul figurat – ahtiat (după ceva)

* dame apare ca „joc”, cu formă de substantiv feminin plural

* damnare e termen livresc („condamnare la chinurile infernului, blestem, reprobare”), care coexistă cu mai vechiul damnaţiune; este substantiv feminin cu genitiv-dativul damnării şi pluralul damnări. I se alătură *damnat, cu valoare adjectivală ori substantivală, care are plural damnaţi şi feminin damnată-damnate.

! Damocles (cel cu sabia, desigur) se desparte Da-mo-cles şi e înregistrat ca substantiv propriu masculin

* dan, substantiv masculin cu pluralul dani, este „grad de calificare în ierarhia titlurilor centurii negre în artele marţiale japoneze (judo, karate, aikido etc.)”

Aşa cum am putut eu să-mi dau seama din dicţionare, verbul a goni are un sens general şi două sensuri specializate mai importante. Cea mai răspândită accepţie a termenului se referă la „a fugi după ceva/cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.)”, însă cuvântul se poate folosi în domeniul vânătorii – „a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor”, ori în cel zootehnic – „a se împerechea, spre a se reproduce” (mai ales la vitele mari cornute).

Descoperim deci trei categorii de sinonime, referitoare fie la a vâna, a hăitui vânatul, ori la a se împreuna, a se împerechea vitele, fie la mai cuprinzătoarele a fugări, a urmări, a alerga, a fugi. În funcţie de context, verbul face trimitere la rapiditatea mişcării – „a se mişca foarte repede, a se grăbi, a urmări în fugă”, având ca scop fie dorinţa de a se apropia (de oameni, ţinte, idealuri), fie – dimpotrivă – nevoia de a îndepărta – „a forţa să plece, a da afară”, cu sinonime ca a alunga, a respinge, a izgoni, a surghiuni, a prigoni.

Continuare »

! dagherotip (strămoşul aparatului de fotografiat, inventat de Louis-Jacques Daguerre) este un substantiv neutru care păstrează o singură formă grafică (anterior era corect daghereotip) şi primeşte formă de plural – dagherotipuri. Acestui termen i se alătură substantivul feminin !dagherotipie, articulat dagherotipia, cu genitiv-dativul dagherotipiei şi pluralul dagherotipii (N.B. Articolul din DOOM2 are o greşeală.)

! dáimio (dai-mi-o) – nume dat feudalilor japonezi care şi-au pierdut privilegiile după revoluţia din 1868 – este un substantiv masculin care anterior apărea cu invariabil; acum i se precizează pluralul – daimio (!)

! dakota (nume etnic) este substantiv masculin şi feminin, singular şi plural. Tot astfel se numeşte şi limba vorbită de aceştia – *dakota, cu genitiv-dativul dakotei. Aceste substantive comune vin de la cel propriu, *Dakota (nume de loc), feminin cu genitiv-dativul Dakotei.

* dal segno vine din italiană, cu pronunţia gn=nĭ şi silabaţia se-gno; este locuţiune adverbială, abreviată D.S.

* Damasc este nume de loc, substantiv propriu neutru