Iulia Muşat

Verbul a târâi are foarte puţine explicaţii de dicţionar, iar cele mai multe dintre acestea trimit la mult mai discutatul a târî. De fapt, chiar curiozitatea legată de asemănările şi diferenţele dintre ele (mă gândeam că, de exemplu, îl folosesc eu greşit pe unul sau pe celălalt) m-a determinat să caut informaţii lămuritoare. Ca să fie clar de la început, precizez că DOOM2 le include pe amândouă, iar din punct de vedere al paradigmei sunt diferite, ceea ce le dă amândurora drept de existenţă, în ciuda unei suspecte identităţi semantice, bazate poate pe asemănarea izbitoare din punct de vedere fonetic. Cele mai multe dicţionare rezolvă rapid problema, trimiţându-ne de la unul la altul, motiv pentru care pare dificil de hotărât „oul sau găina” în acest caz.

Continuare »

! d apare în DOOM2 cu o serie de modificări cam aiuritoare; adică, atunci când este vorba despre literă, se poate citi fie de, fie dî, este substantiv fie masculin, fie neutru, are pluralul fie d, fie d-uri… Când este vorba despre sunetul *d, lucrurile-s mai clare: este substantiv masculin citit dî, cu pluralul d. Or fi mulţi „suneţi” d?

* da capo al fine este o expresie din italiană, considerată la noi locuţiune adverbială, ce se poate abrevia d. c. al fine

* daciadă apare ca termen învechit (era vorba despre o competiţie sportivă organizată înainte de 1989), cu silabaţia da-ci-a-dă, cu genitiv-dativul daciadei şi pluralul daciade. Poate-l recondiţionăm, că tot am văzut de curând că s-a reînfiinţat revista „Cutezătorii”…

* dacism este substantiv neutru, cu formă de plural atunci când se referă la cuvinte – dacisme

! daco-roman primeşte o valoare suplimentară – femininul daco-romană/daco-romane poate fi şi substantiv, lucru ce lipsea din vechea normă; în rest, îşi păstrează formele şi utilizările. Insist însă pe grafie, diferită – pe motive logice – de foarte asemănătorul dacoromân, compus prin sudare.

Verbul a amalgama a constituit o mare surpriză pentru mine. Deşi aveam impresia că ştiu ce înseamnă, am aflat abia acum despre folosirea sa, cu sens propriu, în domeniul chimiei, presupunând aliajul mercurului cu un alt metal. Una dintre cele mai des întâlnite utilizări ale procedeului este extragerea, cu ajutorul mercurului, a aurului şi argintului din minereuri, deoarece amalgamarea acestor metale preţioase este una dintre cele mai uşoare. De asemenea, argintarea diferitelor obiecte de cupru sau alamă se face prin acoperire cu un amalgam de argint (simplă amestecare a metalelor la rece), din care apoi se îndepărtează mercurul prin încălzire. Combinaţiile mercurului sunt socotite printre cele mai toxice substanţe minerale, acest metal fiind otravă cumulativă şi, neavând niciun rol biologic, nu există mecanism de eliminare din organism.

Continuare »

* cvadruplet este un substantiv masculin ce se referă la „fiecare dintre cei patru gemeni”; termenul are pluralul cvadrupleţi. Dată fiind explicaţia, oare putem să zicem „doi cvadrupleţi” sau „trei cvadrupleţi” dacă nu vrem să-i zicem pe toţi?

! cvartadécimă („interval muzical de 14 trepte”) face parte dintr-o serie de termeni cu o problemă comună de grafie – era corectă şi varianta cva-, şi cua-; substantivul feminin are genitiv-dativul cvartadécimei şi pluralul cvartadécime. Aceeaşi problemă a dubletului este rezolvată şi în cazul substantivului feminin !cvartă (dispare cuartă) „interval de 4 trepte” – cvartei, cvarte, precum şi în cazul substantivului neutru !cvartet (dispare cuartet), care are pluralul cvartete.

! cvasitotalitate („cantitate aproape totală”) primeşte indicaţii pentru rostire [s pronunţat z], substantiv feminin cu genitiv-dativul cvasitotalităţii. Situaţia este aceeaşi şi pentru adjectivul !cvasiunanim-cvasiunanimi, cu femininul cvasiunanimă-cvasiunanime, dar şi pentru substantivul feminin !cvasiunanimitate, cu genitiv-dativul cvasiunanimităţii.

! cvintă/chintă are două forme acceptate numai atunci când se referă la „figură de scrimă” sau „acces de tuse” (pentru „interval muzical” este acceptată doar prima formă, însă „formaţia de cinci cărţi de joc” nu este menţionată); substantivul feminin are genitiv-dativul cvintei/chintei şi pluralul cvinte/chinte

* cybercafe este un anglicism pentru a cărui pronunţie DOOM2 precizează că cy=si (citim, deci, sibercafe… o fi de la Siberia!); substantivul este neutru şi are pluralul cybercafeuri. Din aceeaşi familie face parte substantivul *cyberspaţiu (pronunţat siberstaţiu, cu hiatul -ţi-u în final), cu pluralul cyberspaţii (Oare tot hiat -ţi-i la sfârşit?)… Îl includem aici şi pe *cyborg–cyborgi, care respectă aceeaşi regulă de pronunţie – siborg.

A manifesta are două dimensiuni semantice fundamentale. Pe de o parte, se poate referi la „a (se) arăta, prin comportare, prin atitudine”, „a apărea clar, public”, „a căpăta expresie exterioară”, „a face cunoscut în mod manifest”, stabilind deci sinonimie cu a (se) exprima, a (se) afirma, a (se) face cunoscut, a (se) vădi, a (se) exterioriza, a dovedi. Din acest punct de vedere, verbul se poate folosi cu privire la gânduri, sentimente, atitudini, intenţii, despre voinţă ori despre vreo altă calitate, şi chiar despre caracterul întreg al unui om, inclusiv în situaţiile când acesta se dă fără voie pe faţă, se trădează. De asemenea, poate face trimitere la mode, tendinţe, divergenţe, curente etc.

Continuare »

* curvar deschide seria uneia dintre cele mai mari surprize ale noului DOOM! Academia Română descoperă o nouă achiziţie a limbii române şi adaugă frenetic o întreagă familie lexicală alcătuită din vorbe pe care urechea românului nu le-a mai auzit niciodată şi gura românului niciodată nu le-o mai rostit-o! Nu-i bai, că de-acu’ ştim să le folosim şi corect, dacă ne pune păcatul s-o luăm prin ciocănării! Pentru substantivul masculin avem pluralul curvari, iar pentru femininul (tot nou) *curvă, avem genitiv-dativul curvei şi pluralul curve. Acestora li se adaugă verbul *a curvăsări, cu indicativul prezent tu curvăsăreşti (să pardonaţi!), imperfectul el curvăsărea (bine c-a terminat!) şi conjunctivul el să curvăsărească (da’ cu măsură!). Ca să nu fie supărare şi deranj prea mare, avem şi un verb mai scurt, adicătelea *a curvi – eu curvesc (că oameni suntem!), el curvea, el să curvească. Cât despre înfierarea cuvenită a acestui obicei, ăi mai morali şi mai moralişti dintre noi pot să-i spună cum le-o veni la gură: la feminin – *curvăsărie (curvăsăriei, curvăsării) sau *curvie (curviei, curvii), ori la neutru *curvăsărit sau *curvit. Iaca aici mi se pare oleacă nedrept, că păcat de gen masculin se pare că nu există! Eu propun să cerem ceva egalitate între genuri în DOOM3.

* cutare este un „nume de persoană imaginar”, substantiv masculin care se poate şi articula pentru genitiv-dativ – lui cutare. Acestuia i se adaugă şi *Cutărescu, substantiv propriu „nume de familie imaginar” cu genitiv-dativul lui Cutărescu, iar pentru registrul familiar mai sunt precizaţi încă doi termeni – !cutărică şi !cutăriţă.

* cutter (cuţit) apare ca anglicism cu pronunţia cátăr, substantiv neutru cu pluralul cuttere

* cuvânt-înainte şi *cuvânt-titlu sunt substantive neutre ale căror forme de plural presupun numai modificarea primului termen – cuvinte-înainte, cuvinte-titlu

! Cuvioşia Sa, asemenea tuturor structurilor similare, trece în clasa locuţiunilor pronominale; pentru pronunţie corectă se face precizarea -vi-o-; la genitiv-dativ avem Cuvioşiei Sale, iar la plural – Cuvioşiile Lor. Celelalte locuţiuni sunt !Cuvioşia Ta şi !Cuvioşia Voastră, precizările despre flexiunea acestora fiind asemănătoare.