Iulia Muşat

Verbul a cauţiona este foarte rar folosit, încadrându-se în masa vocabularului şi făcând parte dintre neologismele venite, prin împrumut, din limba franceză – verbul cautionner. Are două sensuri consemnate de dicţionare, primul dintre acestea – cel propriu, denotativ – însemnând „a depune cauţiune” . Cel de-al doilea sens are valoare figurată, referindu-se la „a acorda sprijin, protecţie”.

De observat faptul că DOOM2 nu-l mai înregistrează, deşi era menţionat anterior, probabil pentru că nu s-a dovedit suficient de viguros. Este interesant că, deşi pare benign şi fără conotaţii negative, verbul este deseori folosit cu scopul de a sugera duplicitatea, complicitatea şi acoperirea, de către cel care cauţionează, a unor fapte reprobabile. Se pare, prin urmare, că a cauţiona a ajuns să nu presupună şi încredere, ci doar interese comune cu cel cauţionat, însă dicţionarele nu menţionează deloc acest aspect.

Continuare »

* încrezut apare ca lexem ce are atât valoare adjectivală, cât şi substantivală, masculin cu pluralul încrezuţi şi femininul încrezută-încrezute

! a se încruci trece în clasa reflexivelor; este echivalent al lui a se cruci, având indicativul prezent el se încruceşte, imperfectul el se încrucea şi conjunctivul el să se încrucească

! a se încuiba este reflexiv cu indicativul prezent se încuibează („a se instala undeva unde nu este dorit; a pătrunde adânc, a se înrădăcina”)

! a se încumeta este inclus şi el între reflexive, cu indicativul prezent eu mă încumet, el se încumetă şi conjunctivul prezent să se încumete („a îndrăzni, a cuteza”)

! a se încumetri (în-cu-me-tri) e termen popular, verb reflexiv cu indicativul prezent el se încumetreşte, imperfectul el se încumetrea şi conjunctivul să se încumetrească („a se înrudi prin cumetrie”). Din aceeaşi familie lexicală, !a se încuscri are şi el valoare reflexivă, cu indicativul prezent se încuscreşte, imperfectul se încuscrea şi conjunctivul să se încuscrească.

Verbul a vota se poate referi, în primul rând, la „a-şi exprima prin vot părerea asupra unei candidaturi, a unei hotărâri, a unei propuneri etc.”, având astfel în vedere nuanţa intranzitivă a verbului (a vota pentru ceva). Pe de altă parte, poate avea şi valoare tranzitivă (a vota pe cineva), însemnând „a alege pe cineva prin vot, a da cuiva votul, a desemna prin vot”. Termenul vine din limba franceză (voter) şi denumeşte unul dintre marile câştiguri ale lumii moderne, un drept câştigat după o istorie tulbure şi agitată, în care omul a încercat să creeze (măcar) iluzia că îşi construieşte o lume dreaptă. Astăzi alegem să credem că votul fiecăruia contează şi că majoritatea câştigă. [Sau nu.] Dar campaniile electorale au devenit prilej de zâzanie şi de râcă.

Ne încăpăţânăm spre câte-un candidat sau altul, ne certăm cu prietenii, cu fraţii şi cu vecinii, avem impresia că am descoperit noi soluţia ieşirii din criza interminabilă. De fapt, totul e mult mai simplu: ce-ţi se pare ţie bun, pe alţii poate să nu-i intereseze, ce ţi se adresează ţie şi sufletului tău, pe altul poate să-l lase rece. Nu e nici mai prost, nici mai puţin demn să trăiască decât eşti tu, ci doar priveşte viaţa din alt punct de vedere, din alt loc. Nu poţi deveni purtătorul de cuvânt al întregii umanităţi şi nici nu există soluţii universale – apropo, până acum doar de vreo două ori au crezut oamenii că au găsit asta: una se cheamă panaceu şi una exterminare – ambele nişte iluzii distructive.

Continuare »

* în continuu este o structură compusă din prepoziţie şi adjectiv, pentru care este indicat un context precum „în continuu progres”

! a se încontra trece în clasa reflexivelor; are indicativul prezent se încontrează şi este utilizat în sfera populară (a se împotrivi, a se opune)

! a încorpora / incorpora are două forme acceptate, iar indicativul prezent este încorporează/incorporează. Regula se aplică întregii familii lexicale: !încorporabil/incorporabil (adjectiv), !încorporare/incorporare (substantiv), !încorporaţie/incorporaţie (substantiv)

! a se încrâncena este verb cu indicativul prezent se încrâncenează, reflexiv

! a se încrede devine şi el reflexiv, cu indicativul prezent el se încrede, noi ne încredem, imperfectul se încredea, perfectul simplu se încrezu, conjunctivul să se încreadă, gerunziul încrezându-se şi participiul încrezut

Verbul a (se) încinge care vine din latinescul incingere este complet diferit de cel cu aceeaşi formă care este sinonim cu a (se) aprinde. Se referă la „a (se) înfăşura peste mijloc, a lega strângând bine cu o cingătoare, un brâu etc.” Într-o a doua situaţie în care se utilizează, verbul are în vedere acţiunea de „a-şi prinde o armă de mijlocul corpului (cu o curea)”.

Plecând de la explicaţiile mai sus prezentate, sensul figurat al termenului înseamnă „a cuprinde din toate părţile”, fiind sinonim cu a împresura, a înconjura, a învălui. Poate fi vorba despre asedii armate, despre atacuri la persoană, despre situaţii reale de viaţă ori despre jocuri de societate.

Continuare »

! încercat apare ca substantiv neutru, fără nicio altă precizare; anterior, era indicat contextul pe încercate, în care se folosea pluralul, dar acum această situaţie face obiectul unui alt articol al dicţionarului

! a se încercăna trece în clasa reflexivelor, verb cu indicativul prezent se încercănează

* încincit este adjectiv masculin cu pluralul încinciţi şi femininul încincită-încincite

* în ciuda este locuţiune prepoziţională care cere genitivul

! a înconjura păstrează o singură formă în conjugare: indicativ prezent eu înconjór, el înconjoară, conjunctivul el să înconjoare