Iulia Muşat

Verbul a (se) împrumuta are o mulţime de utilizări. Nu neapărat pentru că are multe sensuri – dimpotrivă, fundamental înseamnă acelaşi lucru –, ci pentru că se pot împrumuta o mulţime de lucruri (şi o mulţime de bani, presupun). Se referă, pe de o parte, la „a da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit”, iar pe de altă parte, „a adopta cuvinte, obiceiuri” ale altcuiva, stabilind, prin extindere de sens, sinonimie cu a imita.

Atunci când vine vorba despre bani, termenul este echivalent cu a credita ori cu a (se) îndatora, având o serie de variante vechi sau regionale – a prumuta, a aprumuta, a scumpăra. Este interesant faptul că verbul are în vedere atât datul, cât şi luatul, dar şi faptul că, pentru sensurile metaforice ale cuvântului, se pierde condiţia restituirii („florile împrumută de la soare culorile lor”).

Continuare »

! a se încăibăra are etimologie necunoscută, un regionalism sinonim cu a se încăiera; trece în clasa reflexivelor şi are indicativul prezent eu mă încaibăr, tu te încaiberi, el se încaibără, iar conjunctivul este să se încaibere (toate formele păstrează silaba -cai-)

! a se încăpăţâna are, şi el, valoare reflexivă, având indicativul prezent el se încăpăţânează

! a încăpuşa / încăpuşí are două forme acceptate; este regionalism sinonim cu a înmuguri, având indicativul prezent el încăpuşează/încăpuşeşte, imperfectul el încăpuşa/încăpuşea şi conjunctivul prezent să încăpuşeze/încăpuşească

! a se încâina / încâini („a deveni rău, câinos; a se încăpăţâna”) apare ca termen învechit şi popular, reflexiv cu două forme corecte; are indicativul prezent el se încâinează/încâineşte; imperfectul el se încâina/încâinea şi conjunctivul prezent să se încâineze/încâinească

! a se încârdoşa e regionalism, echivalent al lui a se înhăita; verb reflexiv, are indicativul prezent el se încârdoşează, noi ne încârdoşăm, conjunctivul prezent să se încârdoşeze şi gerunziul încârdoşându-se

Verbul a bârfi este un termen cu origini necunoscute, fiind, conform unor cercetători ai limbii, o creaţie bazată pe relaţia expresivă cu boarfă şi a borfăi, cu fleancă ori fleoarţă. Are două sensuri principale, în funcţie de gradul de agresivitate la adresa altor persoane. Mai întâi, poate însemna „a vorbi mult şi fără rost, a îndruga verzi şi uscate”, fiind sinonim cu a flecări, a îndruga, a pălăvrăgi, a sporovăi, a trăncăni.

Viaţa nu trebuie – şi nu poate fi – făcută doar din esenţă şi încrâncenare. Iar palavra e o activitate neserioasă, fără miez ori căutare, dar cred că tuturor ne e simpatică, căci are o savoare aparte, aceea a nimicului şi a nesemnificativului. Atunci când este, însă, răuvoitoare, devine detestabilă: „a vorbi de rău” – sinonim (iarăşi în grade diferite de răutate) cu a blama, a calomnia, a cleveti, a defăima, a detracta, a huli, a ponegri, a ponosi.

Continuare »

* înălbitor apare ca noutate, substantiv masculin cu pluralul înălbitori; la fel ca toate cuvintele care încep cu prefixul în-, despărţirea se face acum în două moduri: î-năl-bi/în-ăl-bi

! Înălţarea (sărbătoare) este substantiv propriu feminin cu genitiv-dativul Înălţării

! Înălţimea Sa este considerat termen învechit, locuţiune pronominală cu genitiv-dativul Înălţimii Sale şi pluralul Înălţimile Lor. Din aceeaşi familie lexicală, fiind, de asemenea, locuţiuni pronominale, sunt menţionate !Înălţimea Ta (cu genitiv-dativul Înălţimii Tale), !Înălţimea Voastră (cu genitiv-dativul Înălţimii Voastre). Apare ca… noutate *Înălţimile Voastre, deşi structura este considerată tot învechită.

* încadrabil e menţionat ca adjectiv masculin cu pluralul încadrabili şi femininul încadrabilă-încadrabile

* în caz de funcţionează ca locuţiune prepoziţională

Verbul a odoriza are – se pare – un singur sens în dicţionarele clasice: „a face ca un gaz combustibil inodor (dintr-o conductă) să exale un miros puternic prin amestecarea lui cu un odorizant” (vezi mercaptanul din gazul metan). Termenul s-a format de la substantivul odorizant, fiind un derivat regresiv al acestuia, şi pare a avea un singur antonim – a dezodoriza.

Un sens nou, pe care multă lume îl foloseşte, dar care nu pare a-şi fi intrat pe deplin în drepturi, se referă la încăperi, însemnând „a parfuma prin răspândirea unei substanţe aromate”. Eu, cel puţin, am pasiunea aceasta, a parfumării spaţiului în care trăiesc. Cele mai interesante găselniţe mi se par aparatele / dispozitivele care odorizează încăperi.

Continuare »

! împuşcă-n-lună este un termen din sfera populară, substantiv masculin sau feminin, cu genitiv-dativul lui împuşcă-n-lună şi pluralul împuşcă-n-lună

! înadins este adverb şi se desparte fie î-na-dins, fie în-a-dins (regula se aplică, de altfel, tuturor derivatelor cu în-)

* înainte- este prepoziţie care cere dativul (înainte-i)

* înainte de este locuţiune prepoziţională

! a se înamora trece în clasa reflexivelor (cu indicativul se înamorează); se desparte î-na-mo-ra/în-a-mo-ra, element de noutate regăsit şi la substantivul obţinut din el !înamorare (î-na-mo-ra-re/în-a-mo-ra-re)