16 feb.
Verbul a audia s-a format, se pare, în mod firesc într-o familie lexicală ce include termeni precum audienţă, auditor, audiţie etc., apărute din latinescul literar audire (din care a rezultat, de altfel, prin evoluţie fonetică normală, şi verbul a auzi).
Primul sens al cuvântului pare a se utiliza în sfera juridică, însemnând „a supune unui interogatoriu, a asculta depoziţia unui martor sau a unui inculpat în vederea rezolvării, soluţionării unui proces”.
Continuare »
Publicat de Iulia Muşat in Limba română, Vorbe despre verbe
Comenteaza! Recomanda!
12 feb.
! a se jigări este un verb reflexiv ce funcţionează în registrul popular; are indicativul prezent se jigăreşte, imperfectul se jigărea şi conjunctivul să se jigărească
! jílav / jiláv are două variante accentuale corecte; este adjectiv masculin cu pluralul jílavi/jilávi şi femininul jílavă/jilávă – jílave/jiláve
* job este un anglicism care păstrează pronunţia originală – ğob; este substantiv neutru cu pluralul joburi
! joben apare ca substantiv neutru care îşi schimbă forma de plural – jobene
* jogging este substantiv neutru; se pronunţă ğoghing şi se articulează joggingul
Publicat de Iulia Muşat in Limba română, Ortografie
Comenteaza! Recomanda!
09 feb.
Verbul a (se) mărita este corespondentul pentru femei al lui a (se) însura. Ca şi pentru acesta din urmă, explicaţia restricţiilor legate de sens are logică, în momentul în care este analizată etimologia termenului, dar şi lexemele înrudite din limbile-surori – it. marito „soţ”. Verbul vine din latinescul maritare şi înseamnă „a se căsători sau a da o fată în căsătorie”.
Termenul mărit-măriţi (cu accent pe ultima silabă) poate avea şi valoare substantivală, masculin sinonim cu „soţ, mire; bărbat; ginere” – e adevărat, doar în registrul arhaic şi regional. Dacă este neutru, poate fi folosit în expresii de tipul fete de mărit („bune de măritat”) sau a-şi face de mărit („a face vrăji pentru a se mărita”).
Continuare »
Publicat de Iulia Muşat in Limba română, Vorbe despre verbe
Comenteaza! Recomanda!
05 feb.
! jartieră se desparte jar-ti-e-ră, este substantiv feminin cu genitiv-dativul jartierei şi pluralul jartiere (termenul jaretieră, care apărea folosit alternativ, nu mai este menţionat)
! jazz este un anglicism pentru a cărui pronunţie se recomandă formele gez/ğaz; este substantiv neutru şi se articulează jazzul. Alături de acesta, este înregistrat un alt anglicism, !jazzband, substantiv neutru care se pronunţă gezbend/ğazband, se desparte jazz-band şi formează pluralul jazzbanduri. Acestora li se adaugă compusul *jazz-rock, pronunţat gezroc/ğazroc, substantiv neutru care se articulează jazz-rockul.
* jeans/jeanşi are două forme grafice acceptate, dar pentru amândouă citirea grupului jea se face conform originalului din engleză – gi; substantivul masculin are exclusiv formă de plural
! jenă este substantiv feminin cu genitiv-dativul jenei şi pluralul jene
! jiana este numelui unui dans (popular românesc răspândit în jurul Sibiului şi în nordul Olteniei); substantivul feminin se desparte ji-a-na, forma neaccentuată fiind jiană, iar forma de genitiv-dativ fiind jienei. Substantivul !jianca este o formă paralelă, cu forma neaccentuată jiancă şi genitiv-dativul jiencei (ji-en-cei). Există, de asemenea, şi dansul !jianul (ji-a-nul), substantiv masculin cu forma nearticulată jian.
Publicat de Iulia Muşat in Limba română, Ortografie
Comenteaza! Recomanda!
02 feb.
Verbul a (se) însura indică – numai din punctul de vedere al bărbaţilor – mariajul (se foloseşte, ca urmare, doar pentru bărbaţi) şi înseamnă „a (se) uni prin căsătorie (ori a face să se căsătorească) cu o persoană de sex femeiesc”, fiind echivalent cu a (se) căsători sau cu a (se) desholtei, putând fi folosit metaforic cu sensul de a (se) împreuna.
Verbul mai are, se pare, un sens, care se referă la „a repara încălţămintea, a pune căpute”, sinonim al lui a pingeli, a tălpui, a căputa, a încăputa. Evident, cele două accepţii pornesc din rădăcini etimologice diferite, acesta din urmă derivând, probabil, din latinescul *(in)solare, de la solum „talpă, sol, pământ” sau din sola „căpută”, cu prefixul în-.
Continuare »
Publicat de Iulia Muşat in Limba română, Vorbe despre verbe
Comenteaza! Recomanda!
29 ian.
* jainist apare cu valoare substantivală şi adjectivală, masculin cu pluralul jainişti şi femininul jainistă-jainiste; se referă la „adepţii jainismului (religie şi şcoală filosofică indiană, opusă brahmanismului şi sistemului de castă al acestuia)”
! jaleş este o denumire pentru plantele înrudite cu salvia, substantiv masculin care are, acum, şi formă pentru plural – jaleşi
* Jamaica (insulă, stat) este substantiv propriu feminin, cu genitiv-dativul Jamaicăi (se desparte Ja-mai-)
! japca intră în componenţa locuţiunii adverbiale cu japca; expresia astfel formată – a lua cu japca – înseamnă „a lua cu forţa şi pe nedrept”
! japonolog deschide seria unei familii lexicale ce şi-a modificat forma, din punct de vedere fonetic (înlocuieşte mai vechiu japanolog); este substantiv masculin masculin cu pluralul japonologi şi are un corespondent feminin care se foloseşte mai rar – !japonologă, care are genitiv-dativul japonologei şi pluralul japonologe. Cei doi termeni sunt utilizaţi pentru a denumi specialiştii în !japonologie „disciplină care se ocupă cu studiul culturii şi civilizaţiei japoneze”.
Publicat de Iulia Muşat in Limba română, Ortografie
Comenteaza! Recomanda!