09 mart.
Verbul a accepta vine, pe filieră franceză (accepter), din limba latină – acceptare. Se defineşte extrem de succint, bazându-se mai mult pe sinonimie pentru lămurirea sensurilor. Se foloseşte în vorbirea curentă, însemnând „a fi de acord cu…, a primi în mod voit” şi fiind, în funcţie de context, echivalent al lui a admite, a aproba, a consimţi, a conveni, a împărtăşi, a încuviinţa, a îngădui, a se învoi, a recunoaşte, a suporta, a tolera.
În politică, se poate folosi cu sensul de a agrea, iar în domeniul financiar (referindu-se la conturi ori poliţe etc.) poate avea în vedere acţiunea de „a primi în vederea achitării, a semna un act, a se angaja la plată”. Dintre antonime, sunt de amintit a dezaproba, a refuza, a renunţa, a respinge.
Continuare »
Publicat de Iulia Muşat in Limba română, Vorbe despre verbe
Comenteaza! Recomanda!
05 mart.
! jupâneşică este un diminutiv al lui jupâneasă, ca şi jupâniţă; substantiv feminin, are două forme pentru genitiv-dativ – jupâneşicăi/jupâneşichii şi, mai nou, are şi formă de plural – jupânăşele
! jur, substantiv, apare în DOOM2 cu trei valori distincte; prima este de substantiv masculin cu pluralul juri (sinonim cu jurat); cea de-a doua este cea de substantiv neutru sinonim cu împrejurime, iar cea de-a treia se referă la un termen învechit, echivalent al lui jurământ, fiind substantiv neutru cu pluralul jururi
* a juriza apare ca noutate, verb cu indicativul prezent jurizează. Din aceeaşi familie lexicală, este introdus şi substantivul *jurizare, feminin cu genitiv-dativul jurizării şi pluralul jurizări.
* jur-împrejuru- este locuţiune prepoziţională cu dativul (jur-împrejuru-i), în timp ce *jur-împrejurul este locuţiune prepoziţională cu genitivul (jur-împrejurul lui)
! juxtaliniară se desparte jux-ta-li-ni-a-ră şi este adjectiv cu formă pentru feminin singular şi plural juxtaliniare; se referă la traduceri, însemnând „făcută cuvânt cu cuvânt, reproducându-se paralel şi textul original”
Publicat de Iulia Muşat in Limba română, Ortografie
Comenteaza! Recomanda!
02 mart.
Verbul a asasina a ajuns la noi din limba franceză (termenul este assassiner) şi are două sensuri importante, primul dintre acestea fiind cel propriu – „a omorî pe cineva cu premeditare, a comite un asasinat”. Sensul figurat (în registrul familiar) este aproape distractiv, prin contrast. Înseamnă „a plictisi în cel mai înalt grad, a enerva, a obosi pe cineva cu insistenţele, a importuna foarte”.
Aşa cum se observă la prima vedere, sinonimele ce apar foarte des utilizate sunt a omorî (deja menţionat în definiţie) şi a ucide. Dar lucrurile sunt mai complicate de atât, pentru că, spre deosebire de acestea, asasinatul presupune un plan ce trebuie pus în practică mişeleşte, prin surprindere, şi pare a avea, de asemenea, o miză importantă, de obicei politică sau religioasă.
Continuare »
Publicat de Iulia Muşat in Limba română, Vorbe despre verbe
Comenteaza! Recomanda!
26 feb.
! judocan / judoka are două variante grafice (în ambele, j se pronunţă ğ), substantiv masculin cu pluralul judocani/judoka
* jugulară (venă) este substantiv feminin cu genitiv-dativul jugularei şi pluralul jugulare
* jumping este un anglicism pronunţat ğamping, substantiv neutru articulat jumpingul
* june-prim e substantiv masculin
* junime (tineret) e trecut din nou în scripte – deşi învechit – substantiv feminin cu genitiv-dativul junimii. Este menţionat, de asemenea, substantivul propriu *Junimea (societate literară), care are genitiv-dativul Junimii
Publicat de Iulia Muşat in Limba română, Ortografie
Comenteaza! Recomanda!
23 feb.
Verbul a depinde are două sensuri principale, primul dintre acestea referindu-se la lucruri, fapte sau atitudini şi însemnând „a fi legat cu necesitate de, a fi în funcţie de, a atârna de ceva”. Cea de-a doua semnificaţie este folosită în legătură cu persoane, instituţii sau regiuni ori ţinuturi – „a fi sub autoritatea sau conducerea cuiva, a fi subordonat cuiva, a fi în puterea ori la dispoziţia cuiva”, sinonim cu a aparţine, a ţine (de).
Omul este o fiinţă foarte ciudată, care îşi construieşte visele pe baza unei mult râvnite in-dependenţe faţă de toate cele din jurul lui. Crede că n-are nevoie de oameni, crede că-şi poate fi autosuficient – şi, uneori, poate reuşeşte asta. Dar sunt foarte multe lucruri în viaţă care nu depind de voinţa şi de dorinţele noastre. Mi se pare extrem de păguboasă, chiar periculoasă, concepţia conform căreia totul în jurul nostru este rezultatul influenţei noastre.
Continuare »
Publicat de Iulia Muşat in Limba română, Vorbe despre verbe
Comenteaza! Recomanda!
19 feb.
* joia apare cu valoare adverbială
! joiana este numele unui dans, substantiv feminin cu forma nearticulată joiană şi genitiv-dativul joianei. Este menţionat şi substantivul propriu !Joiana (nume de vacă), având două forme pentru genitiv-dativ Joianei/Joienei.
* joint-venture – anglicism pronunţat ğoĭntvenčăr şi despărţit joint-ven-ture – este substantiv neutru cu pluralul joint-venture („acord de cooperare între două sau mai multe firme care înfiinţează o firmă terţă”)
! jotă se pronunţă hotă şi vine din spaniolă, substantiv feminin cu genitiv-dativul jotei şi pluralul jote (celebrul dans popular spaniol, cu castaniete)
! joule e din franceză, de unde se păstrează şi pronunţia jul („unitate de măsură a energiei”); în silabe se desparte jou-le, substantiv masculin cu pluralul jouli şi simbolul J
Publicat de Iulia Muşat in Limba română, Ortografie
Comenteaza! Recomanda!