Iulia Muşat

Verbul a conchide înseamnă „a termina, trăgând o concluzie, a încheia o expunere, o cercetare etc.” Vine din latinescul concludere şi s-a construit după modelul lui a închide (cu care are ceva similitudini semantice), fiind echivalent al lui a conclude, folosit mai rar şi evoluat firesc din acelaşi etimon latin.

Folosit deseori în structuri argumentative, verbul se poate referi şi la „a evidenţia principalul din cele făcute / spuse anterior”, fiind sinonim cu a fini, a încheia, a sfârşi (definitiv). Poate avea în vedere şi o cuvântare sau o povestire, dar există şi o trimitere la o situaţie aparte, în care sensul este „a fi de părere, a se pronunţa pentru”.

Continuare »

! j (litera) se citeşte je/jî; este substantiv masculin/neutru, cu pluralul j/j-uri. Pe de altă parte, *j (sunetul) se citeşte jî şi este substantiv masculin cu pluralul j.

! jacard este un substantiv neutru care denumeşte un „dispozitiv special, montat la războaiele de ţesut, care serveşte la obţinerea unor ţesături cu anumite desene complicate” – situaţie în care are pluralul jacarde –, dar şi „ţesătura obţinută cu ajutorul acestui dispozitiv” – cu pluralul jacarduri

! jack este un termen folosit în telefonia manuală („dispozitiv care permite stabilirea unei legături între două linii”); este un anglicism a cărui pronunţie recomandată este gec, substantiv neutru cu pluralul jackuri (se pronunţă gecuri, se desparte ja-ckuri)

* jackpot (se pronunţă gecpot, se desparte jack-pot) vine tot din engleză, substantiv neutru cu pluralul jackpoturi

* jacuzzi se rosteşte ğacuzi şi este substantiv neutru

Verbul a tolera are o definiţie sintetică, ce pare a-i acoperi sensul general – „a îngădui, a permite o situaţie, un fapt (nepermis); a trece cu vederea”. Pe de altă parte, există şi câteva nuanţe, căci se poate referi la persoane („a accepta, admiţând în apropiere şi făcând abstracţie de neajunsuri”), la fapte supărătoare nepermise („a admite în mod conştient şi tacit”) sau la tratamente şi medicamente („a suporta fără reacţie de respingere”).

Termenul vine din franţuzescul tolérer, cu rădăcini în latină – tolerare, şi stabileşte sinonimie (pe lângă numeroasele verbe menţionate mai sus) cu a răbda, a suferi, a suporta, având în vedere o indulgenţă sporită faţă de lucruri pe care, în general, nu le aprobăm sau nu ar trebui să le permitem. Prin urmare, termenul este mult mai complex, iar tolerant, cu adevărat, nu este decât cel care acceptă inacceptabilul – cel puţin inacceptabilul, din punctul lui de vedere.

Continuare »

* în urmă- apare ca locuţiune prepoziţională cu dativul – în urmă-i

* învăţat are şi valoare substantivală, masculin cu pluralul învăţaţi

! a învârti este un verb cu două forme flexionare pentru indicativ prezent – eu învârt/învârtesc şi pentru conjunctiv prezent el să învârtă/să învârtească; imperfectul este el învârtea

! a se învechi trece în clasa reflexivelor (eel se învecheşte, el se învechea, el să se învechească), la fel ca şi !a se învecina (se învecinează)

! a învia (în-vi-a) suferă ceva schimbări în paradigmă; indicativul prezent este eu învii/înviez, tu învii/înviezi, el învie/înviază, noi înviem (în-vi-em); are conjunctivul prezent să învie/învieze şi gerunziul înviind (în-vi-ind). Din aceeaşi familie lexicală, este menţionat substantivul propriu feminin !Învierea (sărbătoare), cu genitiv-dativul Învierii.

Verbul a teroriza nu are foarte multe sensuri, dar are sinonime interesante. A pătruns la noi pe filieră franceză – din terroriser – şi înseamnă „a inspira cuiva groaza prin ameninţări sau prin alte mijloace de intimidare”. Mai are, de asemenea, o semnificaţie care presupune o prelungire în timp a acestei stări, deci „a face să trăiască într-o continuă stare de frică, de groază”.

Cu referire precisă la substantivul înrudit, termenul se poate explica prin „a supune prin sau a ţine sub regim de teroare”. Sinonimele nu sunt foarte numeroase, dar sunt foarte expresive, vizând, pe de o parte, efectul asupra victimei – a îngrozi, a înfricoşa, a înspăimânta, iar pe de altă parte instalarea unui astfel de regim pe o durată mai mare de timp – a tiraniza, cu forme vechi şi populare a tiranisi şi a tirăni.

Continuare »

! întrecut apare ca substantiv neutru, separat de locuţiunea adverbială pe întrecute

* întreit este adjectiv masculin cu pluralul întreiţi şi femininul întreită-întreite

! a se întrepătrunde primeşte drept de existenţă (vechea normă trimitea la a pătrunde); este reflexiv cu indicativul prezent se întrepătrunde, imperfect se întrepătrundea, perfect simplu se întrepătrunse, conjunctivul prezent să se întrepătrundă, gerunziul întrepătrunzându-se şi participiul întrepătruns

! a se întretăia suferă şi el aceleaşi modificări; are indicativul prezent eu mă întretai, tu te întretai, el se întretaie, noi ne întretăiem, voi vă întretăiaţi, conjunctivul prezent să se întretaie, gerunziul întretăindu-se şi participiul întretăiat

! întruna este adverb sinonim cu mereu; noutatea este despărţirea în silabe, care se face acum pe criteriul fonetic – în-tru-na