Iulia Muşat

Verbul a tărăgăna este înrudit, din punct de vedere etimologic, cu verbul a trage, venit din latina populară. Înseamnă, mai întâi de toate, „a amâna de pe o zi pe alta rezolvarea unei probleme, începerea sau terminarea unei acţiuni etc.”. Dacă procesul este deja în derulare, atunci înseamnă „a face să se (pre)lungească, să se întârzie o acţiune, o soluţionare”.

Prin urmare, se poate referi la lucrări sau acţiuni, subliniind, de fapt, amânarea până la o posibilă nerealizare a celor propuse. Pe de altă parte, are în vedere mersul sau paşii – „a merge alene, încet, anevoie, târându-şi picioarele”, vorba sau cuvintele – „a vorbi rar, lungind fiecare silabă”, la cântec (regional) – „a cânta alene, tânguitor, cu jale”, sinonim cu a doini.

Continuare »

* însutit apare ca noutate, adjectiv masculin cu pluralul însutiţi şi femininul însutită-însutite

! întâi are două articole dedicate, având atât valoare adverbială – situaţie în care este invariabil –, cât şi valoare de numeral: (masculin) premiul întâi/I, întâiul premiu, cu pluralul întâi, articulat întâii; (feminin) clasa întâi, dar şi clasa întâia, cu genitiv-dativul clasei întâi, întâii clase, şi cu pluralul întâi, articulat întâile şi genitiv-dativul întâilor. Din aceeaşi familie, este menţionată locuţiunea adverbială !întâia dată / întâia oară / întâiaşi dată (variantă populară).

! a se întâmpla trece în clasa reflexivelor, verb cu indicativul se întâmplă

! întorsurean este poate fi adjectiv masculin cu pluralul întorsureni şi femininul întorsureană-întorsurene. Substantivul cu aceeaşi formă pentru masculin înseamnă „persoană originară sau locuitor din oraşul Întorsura Buzăului (judeţul Covasna)”, iar pentru feminin este menţionată forma *întorsureancă, cu genitiv-dativul întorsurencei şi pluralul întorsurence.

! a se întrajutora este verb reflexiv cu indicativul prezent se întrajutorează. Din aceeaşi familie lexicală, substantivul !întrajutorare are genitiv-dativul întrajutorării.

Verbul a dori este obţinut prin derivare direct din celebrul substantiv românesc dor, dar pare a avea sensurile mult mai bine definite, şi înrudite, de cele mai multe ori, mai curând cu substantivul dorinţă. Înseamnă, în primul rând, „a fi stăpânit de tendinţa lăuntrică de a face, de a avea sau de a dobândi ceva”, fiind sinonim cu a năzui, a râvni sau a tinde (spre ceva). Există şi o serie de expresii: a fi de dorit „a fi necesar, recomandabil, a se cuveni”, a lăsa de dorit „a avea lipsuri, a nu satisface”, cum doreşti/doriţi „formulă prin care se lasă la aprecierea interlocutorului luarea unei hotărâri”.

Sigur, intensitatea şi obiectul dorului / dorinţei pot fi extrem de variante, de la „a avea intenţia, a vrea” – doresc o prăjitură, până la „a ţine mult să vadă sau să revadă pe cineva sau ceva drag, a aştepta pe cineva sau ceva cu nerăbdare”. Se poate referi la „a simţi dor” sau chiar la „a simţi atracţie erotică” – sensuri ce presupun o intensitate puternică a trăirilor. Sinonimele sunt numeroase şi potrivite pentru o paletă foarte amplă de sentimente şi dorinţe: a aspira, a ahtia, a cere, a dezidera (înv.), a iubi, a jelui, a jindui, a pofti, a voi, chiar şi a ura (cuiva ceva), atunci când gândurile sunt îndreptate spre împlinirea dorurilor altora.

Continuare »

* în schimbu- este locuţiune prepoziţională cu dativul (în schimbu-i)

! a însemna, sinonim cu a nota, are indicativul prezent însemnează. În situaţia în care este echivalent cu a reprezenta, forma corespunzătoare este înseamnă.

* a înseria (în-se-ri-a) înseamnă „a aşeza în serie”, verb cu indicativul prezent el înseriază, noi înseriem (în-se-ri-em), conjunctivul prezent să înserieze şi gerunziul înseriind (în-se-ri-ind). Din aceeaşi familie lexicală, este înregistrat şi *înseriere (în-se-ri-e-re), substantiv feminin cu genitiv-dativul înserierii şi pluralul înserieri.

! a se însori trece în clasa reflexivelor, verb cu indicativul prezent se însoreşte, imperfectul se însorea şi conjunctivul prezent să se însorească

! a se înstăpâni este, şi el, verb reflexiv cu indicativul prezent se înstăpâneşte, imperfectul se înstăpânea şi conjunctivul prezent să se înstăpânească

Verbul a reevalua are un singur sens, însemnând „a evalua din nou, pe baze noi, ceva”, fără a avea, deocamdată vreun sinonim. Până acum, dicţionarele ortografice trimiteau la verbul a evalua, dar acum DOOM2 îi dedică un articol separat, pentru că s-a impus, probabil, ca fiind de sine stătător.

Prin urmare, reevaluarea se face pe baze noi şi pornind, de obicei, de la detectarea unei erori făcute anterior şi care necesită, ulterior, o corijare. Sau, în egală măsură, poate fi vorba despre modificarea circumstanţelor, a datelor problemei, despre necesitatea schimbării – din motive obiective, sau despre o modificare fundamentală a percepţiei, a convingerilor personale.

Continuare »

! înnoptat apare ca substantiv neutru

* în preajmă- este locuţiune prepoziţională cu dativul (în preajmă-i)

! a se înroura (în-ro-u-ra) trece în clasa reflexivelor; are indicativul prezent se înrourează

! a se înrudi e şi el reflexiv, cu indicativul prezent se înrudeşte, imperfectul se înrudea şi conjunctivul prezent să se înrudească

! a însăma este un regionalism din fondul vechi al limbii, sinonim cu „a agonisi, a dobândi, a procura”; indicativul prezent este el însamă