Verbul a (se) zori are, în dicţionare, două sensuri distincte, având etimologii diferite. Din substantivul zor, acţiunea înseamnă „a merge repede, a iuţi (pasul); a lucra cu grabă, febril; a da zor”, fiind sinonim cu a se grăbi. De asemenea, se poate referi la „a insista pentru grăbirea unei acţiuni”, echivalent cu a constrânge, a îmboldi, a îndemna. Termenul are conotaţii negative, deoarece folosirea lui implică presiunea permanentă şi posibilitatea de a greşi.

Cel de-al doilea verb se formează de la un alt substantiv şi înseamnă „a se ivi zorile, a se face ziuă”; apare uneori chiar în expresia a zori de ziuă. Se referă la „lumina care se arată pe cer înainte de a răsări Soarele; timp al zilei când răsare Soarele; faptul zilei, auroră” şi funcţionează în foarte multe locuţiuni şi expresii: în zori de zi, în zorii zorilor, până-n zori, la revărsatul zorilor, din zori până-n seară etc.

Întotdeauna mi s-a părut ciudată relaţia dintre aceste două verbe în viaţa noastră… omul nou s-a dezobişnuit să se trezească dis-de-dimineaţă, când zoreşte, dar preţul pe care trebuie să-l plătească este că zoreşte el toată ziua să termine ce treburi are de făcut… Ne deşteptăm în zori doar de curiozitate, să urmărim Soarele ieşind din mare sau de după vreun orizont exotic, în schimb alergăm fără suflu în fiecare zi, să ţinem pasul cu viaţa. O fi o eroare pe undeva?