Verbul a (se) îngălbeni este un derivat obţinut din numele unei culori. Are două sfere de utilizare, prima referindu-se la plantele pe care nici măcar clorofila nu le mai înverzeşte ori la foile de hârtie pe care le învinge timpul, iar cealaltă la oamenii care, din varii motive, îşi pierd culoarea naturală şi sănătoasă a tenului. Prin urmare, se poate explica prin „a deveni sau a face să devină galben, a căpăta culoarea galbenă” pentru plante, stabilind sinonimie cu a (se) ofili, a (se) veşteji, chiar cu popularul a (se) gălbeni. Pentru reacţii umane în cazul emoţiilor puternice, verbul se explică prin „a deveni palid”, cu sinonimele a păli, a (se) gălbeji.

Se întâmplă dimineţi în care, deschizând fereastra, îmi miroase a frunză palidă cu peţiolul abia frânt… Prima de acest fel dintr-un an aduce cu sine melancolie şi linişte deprimată, fără zbatere de pleoapă şi tresărire de suflet. Cu bătaie de inimă stinsă şi caraghioasă în refuzul ei. Tăcere. Cu zgomot asurzitor şi rece de tâmple încinse amar. Nimicnicie. Neputinţă. Dar fără crispare şi luptă, ca un soi de resemnare captată din astral. Poate un strop de plânset într-un colţ de pleoapă a plămânului care nu mai poate să respire direct din soare. Altă lumină, altă culoare. Cu multe nuanţe şi tonuri frumoase, dar altă culoare… De vară sfârşindă.