Verbul a colora are două arii de utilizare, având în vedere încercarea de a înfrumuseţa lumea din jurul nostru, ori exprimarea artistică. În sensul comun, dar şi în domeniul artelor plastice, verbul se referă la „a da unui obiect o anumită culoare cu ajutorul unei vopsele”, fiind deci sinonim cu a vopsi, a desena (şi cu ajutorul creioanelor colorate ori a coloranţilor de diferite tipuri). În domeniul artelor limbajului, verbul îşi primeşte sensul figurat, având în vedere intenţia de „a da o nuanţă expresivă stilului, exprimării” ori de „a varia prin nuanţe vii, expresive, bogate”, stabilind sinonimie cu a nuanţa, a reliefa.

Ştiu că se poate trăi în multe feluri şi că oamenii găsesc întotdeauna căi să compenseze ceea ce le lipseşte din viaţă, dar mie lumea fără culori mi se pare o uriaşă pierdere. Nu desenez, nici nu sunt cea mai colorată fiinţă din lumea asta şi nici nu port prea multe pasteluri pe haine, dar mi-e dragă starea de toamnă multicoloră. Care se răsfrânge ca un soi de melancolie colorată înlăuntrul meu. Primăvara rămâne în urmă cu verdele ei crud, cu albul şi rozurile ei parfumate, vara păleşte uşor cu mările ei de culori, multe, dar uniforme şi lovite de praf, iar iarna îşi diluează albul în gri şi albastrul în ceaţă. Toamnei îi trebuie doar un strop de soare ca să-şi limpezească miliardele de tonuri şi de nuanţe, fascinante, incredibile, minunate. Şi atât de vii, încât se bucură de orice rază de soare rămasă. Şi ne bucură şi pe noi.