Verbul a (se) boșorogi m-a surprins, pentru că una dintre semnificațiile lui îmi era complet necunoscută. Nu știam că primul sens al termenului înseamnă „a se îmbolnăvi de hernie”, având legătură cu boșorog – „persoană care suferă de hernie”.

Celălalt sens al substantivului, cel figurat, este mult mai cunoscut și înseamnă „om bătrân, ramolit”, iar verbul se referă la „a pierde vigoarea fizică și intelectuală (în special din cauza vârstei înaintate)”, fiind sinonim, de pildă, cu a se hârbui, a îmbătrâni, a se ramoli, a se rablagi, a se rebegi, a se surpa, a se vătăma.

Am ajuns la el tot căutând ceva care să aibă legătură cu Babele. Știți că nu există verbul a se băbi? Asta a fost chiar descurajant, pentru că l-am auzit de multe ori și l-am folosit întotdeauna pentru a sugera – în mod ironic, evident – felul în care s-a cam terminat cu vioiciunea tinereții, în anumite situații. Ei bine, nu există a se băbi! Așa că, din ironie în ironie, m-am oprit la pagina cu boșorogeala! Bună și asta, tot pe-acolo…

Pentru că, în zilele astea, avem de-a face cu cele mai trăsnite „babe” din lume. Vremea se schimbă pe nepusă masă, vântoasele se stârnesc de nicăieri, te ia o oră cald și o altă oră cu frig, o zi cu ploaie și o alta cu soare, timp de primăvară mofturoasă ce dă cu o mână și ia cu-amândouă… în sfârșit, știți ce spun. Iar între toate cele nouă babe de la-nceputul lui martie, a mea e cea mai – cum se zice pe la noi – cucuiată și mai bogheată, adică cea mai cu moț și babă-ntre babe! În fiecare an, adică.

Umblă vorba că baba îți e cum ți-e sufletul – al meu e negru-n cerul gurii, probabil – sau că așa cum ți-e baba, așa îți va fi anul – ai mei ar trebui să fie un dezastru după altul. Ceea ce nu e adevărat – fac parte dintre cei puțini mulțumiți cu ceea ce au și cred că viața a fost blândă cu mine. Dar cu babele… asta e altă istorie. Cele mai rele – ale mele! Vorba lu’ nenea Iancu: „nu se poate cu de toate”. Parcă mai bine cu babe urâte și viață frumoasă. Ceea ce vă doresc și dumneavoastră.