A metaforiza este un verb care se foloseşte rar şi are o semnificaţie oarecum specializată, referindu-se la „a folosi mult metafore, a vorbi în metafore” sau „a da unui cuvânt/cuvintelor valoare metaforică”. Există, bineînţeles, şi substantivul metaforizare, dar n-am găsit nicăieri vreun sinonim pentru aceşti termeni, iar despre antonime n-am nicio idee. Poate doar ceva care să aibă în vedere sporirea expresivităţii vorbirii ori, dimpotrivă, absenţa oricărei expresivităţi, banalizarea exprimării.

Este fascinantă şi absolut năucitoare capacitatea limbii române de a metaforiza. Şi nu mă refer doar la căutarea artistică, ci la vorbele de zi cu zi, cele de care nici măcar nu suntem conştienţi că sunt metafore - Nichita se minuna odată despre expresivul grad de rudenie „o mamă de bătaie soră cu moartea”. Mie mi se pare minunat talentul scriitorilor de a vorbi în metafore, şi chiar ieri mă gândeam, citind despre „Setea muntelui de sare” a lui Sorescu: în secunda în care o să-mi nască-n cap o metaforă ca asta… mă apuc de scris!