Verbul a greşi îşi lămureşte sensul general cu ajutorul unor expresii precum „a comite o greşeală” sau „a da greş”. Termenul se poate referi la numeroase şi diverse aspecte ale vieţii noastre, de la „a executa rău ceva” – adică a greşi vreo piesă ori vreun pas de dans, la „a lua un lucru drept altul” – adică a naşte confuzii ori încurcături, sau la „a face să conţină o greşeală ori mai multe” în cazul unor probleme şi exerciţii. Lucrul care mi s-a părut cel mai interesant dintre toate a fost descoperirea faptului că articolele explicative se străduiesc să surprindă gradele diferite de gravitate ale greşelilor, tot aşa ca în viaţa reală.

Citind cu atenţie prin dicţionare, mi-am dat seama că, în afară de toate cele mai sus amintite, mi s-a întâmplat deseori să greşesc ţinta, ratând obiectivul. S-a întâmplat să greşesc faţă de mine, făcând deducţii eronate şi înşelându-mă asupra concluziilor, sau să greşesc faţă de alţii, făcându-le rău ori provocându-le neajunsuri şi, mai des decât mi-ar plăcea să recunosc, s-a întâmplat să greşesc drumul, rătăcindu-mă. Mai mult decât atât, conform unora dintre dicţionare, îndeplinesc una dintre condiţiile sine qua non ale căderii în păcat, deoarece se pare că „a greşi” cu această conotaţie este utilizat exclusiv „pentru femei”… Să nu exagerăm! Sensul acesta al verbului porneşte de la ideea metaforică a părăsirii căii celei drepte, asemuind rătăcirea drumului cu abaterea de la regulile morale, de conduită ori încălcarea anumitor norme şi principii; se ajunge uşor de aici la ideea de „a face o faptă rea” sau „ a comite un păcat”. Dar dincolo de toate acestea, verbul acesta este unul dintre cele care ne definesc specia, unul dintre marile adevăruri pe care omul le-a înţeles despre sine din cele mai vechi timpuri… „Errare humanum est…” spune Seneca, iar mie mi se pare uneori, privind în urmă, că unele dintre cele mai importante lecţii pe care le-am învăţat s-au născut din greşeli, şi o sută de ani să-mi fi explicat mama ce uşor aş putea evita dezastrele, degeaba şi-ar fi răcit gura! De-asta cred eu că verbul ăsta ar trebui trecut între drepturile inalienabile ale omului: să refacem Declaraţia!