Verbul a fișa este un derivat regresiv din substantivul feminin fișă (ajuns la noi din franceză – fiche). Termenul înseamnă „a extrage pe fișe însemnări dintr-o lucrare (științifică) scrisă, în vederea documentării, a elaborării unei opere etc.”, adică „a face, a alcătui fișe” ori „a transpune pe fișe”. Explicațiile nu sunt prea detaliate, dar nici lucrurile nu par atât de complicate.

Un al doilea sens presupune „a extrage pe fișe datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la un periodic, pentru a le așeza în catalogul bibliotecii”, adică „a întocmi, a înregistra pe fișe de bibliotecă” ori „a întocmi o bibliografie”. Se poate vorbi deci despre munca unui bibliotecar sau despre demersurile unui cercetători de a construi o bibliografie completă pe o temă anume.

Prin urmare, acțiunea de a fișa se poate realiza asupra unui material, asupra unor cărți, asupra unor texte, pasaje, citate, publicații etc., acesta fiind principalul pas în realizarea serioasă a unei cercetări științifice. Și este una dintre activitățile mele preferate. Mă fascinează scrisul altora și felul în care, odată pornită în căutarea unei idei, o găsesc acolo, în cărțile altora, uneori lămurită mai bine decât aș putea-o eu spune vreodată…

Cred că în altă viață voi fi fost copist sau ceva asemănător, pentru că mă cucerește magia felului în care se leagă vorbele unele de altele, și mă fascinează felul în care transcrierile mele se rotunjesc, literă cu literă, sub peniță. Nici nu-mi dau seama când trece timpul. Și, cu adevărat, îmi lipsesc, în această perioadă a vieții, ceasurile lungi din bibliotecile adolescenței mele, cu lecturi și fișe nenumărate.