a examina
Verbul a examina sintetizează toate spaimele oricărui învăţăcel de oriunde. Uneori îmi pare că procesul de acumulare de cunoştinte, de asimilare de informaţie, ar fi o găselniţă tare distractivă dacă nu ar exista supliciul demonstraţiei doveditoare… Sau nu?
Cuvântul în sine are, aşa cum depistez eu, două sensuri principale, unul circumscris sferei profesoratului, iar celălalt medicinei, denumind, în principiu, actul de „a cerceta, a studia amănunţit ceva sau pe cineva”. Scopul este acela de a verifica, de a evalua, de a pune un diagnostic, de a stabili un nivel sau un tratament. Se utilizează, de multe ori, în sinonimie cu „a analiza”, „a cerceta”, „a măsura”, „a observa”, „a studia”, „a urmări” sau cu „a asculta”, „a chestiona”, „a întreba”. Se pare că examinarea se referă mai ales la o confruntare directă, fără intermedierea scrisului, deşi cuvântul şi-a extins mult sensul, examenele având astăzi mult mai des formă scrisă. Excepţie fac examenele medicale şi interviurile, pentru care contactul direct este la fel de important ca şi validitatea răspunsurilor. Fără a avea ca obiect o fiinţă umană, se mai pot examina lucruri şi situaţii, pentru a se găsi soluţii şi rezolvări.
Până la urmă, examinarea cea de toate zilele, cea din care şcoala ar trebui să facă o situaţie comună şi uşor de gestionat, o postură care să nu se transforme într-o stare de criză pentru niciun elev, este singura realitate a vieţii. Adică, din punctul meu de vedere, mai mult decât nivelul de cunoştinţe, elevii noştri ar trebui testaţi pentru stabilirea vitezei de reacţie, de adaptare, de găsire a unei soluţii la o situaţie care îi ia prin surprindere. Dincolo de a învăţa în fiecare zi şi pentru orice lecţie, copiii ar trebui să plece din şcoală căliţi pentru a reacţiona corect în faţa oricărei încercări ce le testează capacităţile. Pentru că asta va face de acum încolo viaţa cu ei… Şi, mai mult decât cei care au înmagazinat cunoştinţe, vor răzbi cei care au flexibilitate în gândire şi găsesc mai rapid informaţia, fie că e în mintea lor sau în altă parte. E adevărat că cei mai mulţi vor învăţa asta şi singuri… Dar oare n-ar fi mai bună şcoala care i-ar ajuta?