Cel dintâi sens al verbului a inunda se referă la ieşirea din matcă a unor ape curgătoare şi la revărsarea lor peste maluri, la acoperirea unei întinderi de pământ după căderi abundente de ploi, stabilind sinonimie cu a îneca, a potopi. Pe acelaşi principiu, pot fi inundate terenuri, sonde, mine, locuinţe. Şi tot cu sens propriu, se utilizează în domeniul petrolier referindu-se la mărirea presiunii interne a unui zăcământ, prin pătrunderea unei cantităţi mari de apă.

Cu sens metaforic, atât cât am putut eu depista răscolind prin dicţionare, verbul are cel puţin două utilizări. Se poate referi la orice alt tip de abundenţă, devenind sinonim cu a umple, a supraaglomera, a invada (încăperi, suprafeţe, pieţe), sau cu altele mai expresive – a năpădi, a copleşi, a covârşi. Atunci când inundaţia se referă la umbră ori lumină, la lacrimi ori fericire, sensul figurat al termenului devine desăvârşit, existând situaţii – rare, e adevărat – în care verbul primeşte şi conotaţii pozitive.

Pentru că, de cele mai multe ori, verbul de azi e unul de coşmar. Cum, necum, din când în când vin apele peste Moldova. Din păcate, nenorocirea s-a repetat şi în vara lui 2010. Nu mai insist, că m-am săturat de datu’ cu părerea… Dacă vreţi şi puteţi să ajutaţi, câteva posibilităţi găsiţi pe blogul lui Cristian Manafu.