a achita
Verbul a achita este un neologism venit din limba franceză – acquitter, care are atât valoarea tranzitivă, cât și reflexivă. Primul sens consemnat de dicționare se referă la „a declara printr-o hotărâre judecătorească că persoana trimisă în judecată penală este nevinovată; a scoate din culpă”, sinonim cu a absolvi sau cu învechitul a slobozi.
Cea de-a doua semnificație înseamnă „a (-și) plăti, a(-și) îndeplini o obligație materială sau morală”, una dintre expresiile cel mai des folosite fiind a se achita de ceva (adică „a-și îndeplini o obligație, a duce la bun sfârșit o sarcină”). Sinonimele sunt foarte interesante, relația de echivalență stabilindu-se mai ales în registrul figurat, unele fiind surprinzător de apropiate. Cu privire la o datorie bănească, la o obligație morală sau materială etc. se utilizează a plăti, a onora, a exoflisi (grecesc), chiar a lichida, iar argotic (sau familiar), termenul poate semnifica a asasina, a omorî, a ucide, a suprima.
Sensurile cele mai familiare vieții de azi sunt, probabil, cele referitoare la rate și la termene cu trebuie respectate – a depune, a vărsa, moment în care omul respiră ușurat că a scăpat, că „s-a achitat de o obligație”. Iar aceasta este una dintre cele mai mari satisfacții pe care le-am încercat în viața mea adultă: faptul că sunt pe picioarele mele și că le vin de hac dărilor.
Însă, trebuie să recunosc, ratele, plățile lunare, chiar și impozitele anuale, au devenit un fel de rutină, asupra căreia nu mă mai opresc cu gândul, atunci când le vine rândul. Cele mai mari bucurii vin atunci când reușesc să-mi plătesc rezervările pentru vacanțe! Nu pot să descriu în cuvinte fericirea momentului în care planul e pus la punct, ordinea plecărilor stabilită, totul a fost achitat, iar vara se anunță copleșitor de bogată.