a (se) binedispune
Verbul a (se) binedispune face parte dintre cele cu explicații simple și la obiect, fără prea multe complicații lingvistice. Este obținut prin compunere, din adverbul bine și verbul a dispune, însemnând „a face să se simtă sau a se simți bine”. Previzibil, concis, eficient.
Pe cât de simplu pare sensul, pe atât de complexă este operațiunea pe care o presupune, pentru că rețeta magică nu este aceeași pentru toți oamenii. Reacționăm diferit la stimuli, starea de bine este – inevitabil – una personală, irepetabilă și, deși arătăm la fel cu oricare alt seamăn al nostru, binedispus și el, mecanismul interior al acestei stări îmi pare mie destul de diferit. Și nu doar atât… dar cred că nici stările noastre de bună dispoziție nu au aceleași cauze și aceleași forme.
Continuare »