11 mai
„To Daffodils” de Robert Herrick
| Fair Daffodils, we weep to see You haste away so soon; As yet the early-rising sun Has not attain’d his noon. Stay, stay, Until the hasting day Has run But to the even-song; And, having pray’d together, we Will go with you along. |
Narcise mândre, ne-ntristăm Văzându-vă atât de trecătoare! Amiaza n-a atins-o încă De vreme răsăritul soare. Staţi, staţi, Pân’ ce zorita zi Va prinde-a lâncezi Într-al vecerniei blând ceas, Când ne vom lua, îngenuncheaţi, Cu voi odată, bun rămas. |
| We have short time to stay, as you, We have as short a spring; As quick a growth to meet decay, As you, or anything. We die As your hours do, and dry Away, Like to the summer’s rain; Or as the pearls of morning’s dew, Ne’er to be found again. |
Şi noi ne trecem prea curând; Nici primăvara noastră mult nu ţine; Grăbim spre moarte fremătând, Ca voi, ca fiecine. Popasul ce-l ştim noi E scurt ca şi al vostru; – apoi Ne spulberăm Ca ploaia repede de vară, Ca perlele de rouă din zăvoi, Născute ca să moară. |
| Robert Herrick | traducere de Leon Leviţchi |
