a frustra
Verbul a frustra a fost o surpriză pentru mine, căci, uitându-mă după el în DEX, am constatat că are un singur sens de bază – „a lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun legitim”. Prin urmare, primul sens al termenului se referă la o lipsă sau o pierdere pe care o poate suferi statul ori o instituție – lucru absolut incompatibil cu ceea ce, în mintea mea, se lega de o stare de spirit pe care verbul acesta o conota.
Totuși, cuvântul face o trimitere și la oameni, fiind un echivalent al lui a priva ori a păgubi și stabilind sinonimie, prin extindere de sens, cu a înșela. Iar în acest context, paguba materială poate fi asociată, evident, cu sentimentul de frustrare – de care, presupun, statul și instituțiile sale sunt străine. Noi, pe de altă parte, trăim deplin acest simțământ sufocant și distructiv, care îți dă măsura desăvârșită a neputinței și nimicniciei. Mi se pare, însă, greșit să reducem totul la motive de ordin material.
Continuare »
