Verbul a (se) ponegri are atât nuanţă tranzitivă, atunci când se referă la „a vorbi pe cineva de rău, a trata cu hule”, cât şi nuanţă reflexivă, atunci când acţiunea întreprinsă presupune şi reciprocitate, răspuns cu aceeaşi măsură. Termenul este alcătuit, prin derivare, din prefixul po- ataşat cuvântului negri, după model slav, într-un soi de compromis între sinonimele a po[nosi] şi a [în]negri, iar sonoritatea cuvântului mi se pare fascinantă.
Asociereile semantice cu răul sunt evidente, iar în registrul arhaic funcţiona chiar un adjectiv – ponegru/poneagră, care însemna „foarte negru” şi care avea, cu valoare substantivală, înţelesul de „femeie foarte rea”. Sinonimele sunt mai des folosite – a bârfi, a blama, a calomnia, a cleveti, a defăima, a denigra, a detracta, a huli, a ponosi. Antonimele sunt, de asemenea, destul de numeroase: a elogia, a glorifica, a lăuda, a proslăvi. Continuare »
The psychiatrist was interviewing a first-time patient. „You say you’re here,” he inquired, „because your family is worried about your taste in socks?”
„That’s correct,” muttered the patient. „I like wool socks.”
„But that’s perfectly normal,” replied the doctor. „Many people prefer wool socks to those made from cotton or acrylic. In fact, I myself like wool socks.”
„You DO?” exclaimed the man. „With oil and vinegar or just a squeeze of lemon?”
