Arhiva pentru februarie, 2011

24 feb.

DOOM 2: a se delăsa – deltaplan

* a se delăsa primeşte lămuriri asupra propriilor forme (anterior singura indicaţie era o redirecţionare către a lăsa); indicativul prezent este eu mă delas, tu te delaşi, el se delasă, iar conjunctivul este el să se delase. Din aceeaşi familie lexicală primim *delăsător, care funcţionează cu valoare de substantiv masculin sau de adjectiv cu pluralul delăsători şi femininul delăsătoare-delăsătoare.

! délco / delcóu („cap distribuitor la motoarele cu aprindere electrică”) are două variante grafice, care sunt şi diferit accentuate; substantivul neutru are articularea délcoul/delcóul şi pluralul délcouri/delcóuri – forme identice grafic, dar diferite ca accent

* a delexicaliza este un verb nou, cu indicativul prezent el delexicalizează; se referă la „a face să piardă sau a pierde conţinutul semantic”

* Delfinul apare ca substantiv propriu masculin, numele unei constelaţii

* deltaplan intră în dicţionare (cu întreaga lui familie lexicală) ca substantiv neutru cu pluralul deltaplane. Găsim, de asemenea, *deltaplanism (substantiv neutru) şi *deltaplanist-deltaplanişti (substantiv masculin)

24 feb.

Potrivire

Frumooos! :)

24 feb.

Instrumente muzicale

Prezentare cu transcriere fonetică

23 feb.

„Sonet CLVIII” de Vasile Voiculescu

Din clarul miez al vârstei râd tinereţii tale,
Trufaşa-ţi frumuseţe în faţă o privesc
Şi ochilor tăi, aştri tulburători de cale,
Opun intensu-mi geniu în care se topesc.
Mă-nfăţişez cu duhul, nu te sărut pe gură,
Plecat ca peste-o floare, te rup şi te respir…
Şi nu mai eşti de-acuma trupească o făptură,
Ci un potir de unde sug viaţa şi strâng mir.
Nu-mi număr anii, seva nu stă în gingăşie :
Cu ideala forţă mi-apropii ce mi-e drag,
Înjug virtuţi şi patimi la marea poezie
În care, fără urme de pulbere târzie,
Te-amestec şi pe tine cu sila; pentru mag,
Pământul n-are margini şi nici cerurile prag.
With the serenity of age’s clear pulp I smile upon you youth,
Face boldly your proud beauty,
Your starlike eyes which lead astray
I resist with a strong mind wherein they melt.
My spirit I throw in, I do not kiss your lips,
Bent as upon a flower, I rend you and your perfume I breathe,
You are no more a flesh and blood creation
But the chalice wherefrom I sip life, receive grace.
My years I do not count, sap doesn’t hang upon prime:
With my phantasy’s power I seize what I endear,
I harness passion and virtue to the exalted poem
In which, with no trace of senescent dust, I force you:
To the magician earth has no bounds,
Nor has the sky a threshold.
Vasile Voiculescu traducere de Margareta Sterian

23 feb.

Feriţi-vă de câine

„Nici pisica nu e de încredere” :))

23 feb.

Obiecte de mobilier

Prezentare cu transcriere fonetică

© 2024 blog.ro-en.ro