a (se) înţepa
Verbul a (se) înţepa mi s-a părut a fi extrem de bogat în sensuri, pornind de la cel mai simplu, care se referă la o acţiune folosind obiecte ascuţite, până la cel figurat, care trimite la ironie, la ascuţime verbală. Sinonimele sunt relativ numeroase şi au arie destul de amplă de utilizare: a (se) împunge, a (se) punge, a (se) înghimpa, a muşca, a pişca, a săgeta, a şfichiui, a ironiza, a persifla, a zeflemi.
Cuvântul este un derivat al substantivului ţeapă, de la care şi-a stabilit primul sens, astăzi învechit, al pedepsei capitale cu ajutorul acestui instrument. În cel mai cuminte sens actual al termenului, explicaţia trimite la „a (se) împunge uşor cu un ac, cu un ghimpe”, urmărind apoi efecte obţinute în mod similar – „a produce o senzaţie dureroasă ca de înţepătură”. Consecinţele însă nu sunt întotdeauna neplăcute, căci găsim pe „a pişca la limbă” despre băuturi acidulate sau care fermentează.
Continuare »
