Un băiat învăţa să cânte la vioară.
– Sunt bun, nu-i aşa? îşi întrebă el fratele mai mare.
– Ar trebui să cânţi la radio, îi răspunse acesta.
– Crezi că sunt chiar atât de bun?!
– Nu. Cred că eşti îngrozitor, însă dacă ai fi la radio, aş putea să-l închid.
* a debleia este un verb care înseamnă „a degaja un teren”, cu indicativul prezent el debeiază şi noi debleiem, condiţionalul el să debleieze şi gerunziul debleind
* a debranşa apare ca noutate (şi necesitate pentru unii, pe vremurile astea…), verb cu indicativul prezent el debranşează şi noi debranşăm, conjunctivul el să debranşeze şi gerunziul debranşând; aş considera suficient de utilă varianta reflexivă, dar deocamdată nu-i. Din aceeaşi familie lexicală, primim în dar şi *debranşare, cu genitiv-dativul debranşării (ca în „vremea debranşării a sosit”), dar şi cu pluralul debranşări (în masă, presupun).
* Debreţin / Debrecen ( în varianta maghiară c se pronunţă ţ) este substantiv propriu neutru ce are acceptate ambele forme
* a debusola are precizată o singură formă, de indicativ prezent el/ea debusolează
! debuşeu e un substantiv neutru articulat debuşeul, care are acum două forme de plural acceptate debuşee/debuşeuri
| It was many and many a year ago, In a kingdom by the sea, That a maiden there lived whom you may know By the name of Annabel Lee; And this maiden she lived with no other thought Than to love and be loved by me. |
De mult, de demult, pe-ai Timpului paşi, Într-un ţinut de miază-zi, O fată trăia, c-un nume gingaş: Cu numele Annabel Lee. Şi ea trăia c-un gând, un singur gând: Să-mi fie dragă şi drag să-i pot fi. |
© 2024 blog.ro-en.ro
